Nu odată mi-a trecut prin cap, de-a lungul acestui răstimp cu pandemicul să realizez niște “direct-uri” legate de modă și stil, și cam tot ce mai îmi trece mie prin cap și creier legat de acest domeniu.

De ce n-am făcut-o? Pentru că e complicat și nu prea am timp. Nu din cauza vorbitului sau a lipsei de subiecte.

Cred, fără falsă modestie că aș avea ce să povestesc. Doar că generația mea X are niște scrupule care i-au părăsit complet pe cei din generația Z sau Alpha, și astea au legătură cu un perfecționism dus până în pânzele albe, în care nu ne permitem să apărem oricum sau neavând ce spune. Sigur, nu e cazul peste tot.

Până o să ajung în starea de contemplare și meditație dată de o viață calmă și relaxată, imposibil de găsit, deocamdată în Românica mea, ne mulțumim cu mai puțin.

Postez un material realizat anul trecut la invitația Oanei Mîndruț de la Life Education for All în care am tot vorbit despre coduri vestimentare, alegeri în materie de vestimentație, gusturi și educație, în fine, despre modă și ale sale istorii, într-un timp care ar putea pune răbdarea la încercare al celor care nu iubesc moda, decât la suprafața.

M-am bucurat de tagul Oanei, de astăzi de pe facebook, în care gentil îmi amintea de întâmplarea de anul trecut, pentru că vine la pachet cu o preocupare a mea, recentă, legată de consemnarea unor istorii, fie și în mic ale modei românești.

Eu fiind din generația sus-numită, adică X, fiind white, straight and christian bașca am și depășit jumătatea unui secol de existență aș putea fi relativ ușor trecută în categoria expi- de la expirate, așa cum “drăgălaș”, societatea ipocrită face deși declamă sus și tare altceva.

Nu m-au întristat sau deprimat prea tare, niciodată, catalogările sau etichetele, nu m-am simțit redimensionată tragic în nici un pat al lui Procust, nu am avut suferințe majore pentru lipsa unor corole sau aureole din jurul capului- poate, chiar nu meritam- dar ce pot preciza cu siguranță este că mă simt cum nu se poate mai bine să vorbesc competent despre ceea ce știu și am acumulat în ani de experiență.

Iar de o istorie a modei românești, fie și în mic, este nevoie, cum este nevoie de oameni cu competență să vorbească chiar și despre acest domeniu adesea considerat facil și asimilat mai degrabă cu mondenitatea și celebritățile.

Eu, una, m-am săturat de bășcălie, de cinism, de aroganță, care de cele mai multe ori fac rating, dar se dezumflă ca berea la soare după prima vizionare.

Nefiind bubbling eu și Oana s-ar putea să vă plictisiți. Dar ne-o asumăm. 😀

Lasă un comentariu