Dacă acum doi ani, cred, scriam o postare de sfârșit de an, acum am considerat mai potrivit să scriu una de început de an.

2019 bye bye

Normal că toată lumea face bilanțuri- unele sunt mai interesante altele mai puțin. Și dacă îl faci poate n-ar trebui neapărat să-l publici. Poate e suficient să-l ții acolo pentru tine, nu știu.

Acolo în suflețel, mușețel

Și dacă tot vorbirăm de bilanțuri, și dacă tot am auzit eu așa, de pe la unii și de pe la alții că 2019 a fost un an greu, hopa și eu pe site-ul meu să numerotăm câteva chestiuni.

Responsabilitate și determinare -cuvinte cheie

Pentru mine a fost un an purificator, se deduce prin asta, că simplu n-a fost. Back în time, undeva prin ianuarie, februarie 2019 m-am lămurit că sub zâmbete afabile se pot ascunde rahaturi.

Poză, poze, a poza

Adică nu mize mari, glorioase pentru care poți fi trecut cu vederea ci rahaturi. Asta a culminat cu o postare de-a mea, absolut nevinovată și extrem de aplicată profesional, vis-a-vis de cum înțelege lumea să se îmbrace la bal- în cazul cu pricina, Balul Operei din Cluj.

Bal(ans)

Atunci a fost momentul culminant când au căzut multe măști- nu de alea de bal, ci de astea de zi cu zi. Am somatizat tot rahatul cu amenințări incluse și alte cele, și am trântit o pneumonie care m-a blocat trei săptămâni în casă. Purificare, ce mai!

După asta am făcut o mică curățenie reală care va continua elegant virtual și în acest sezon cu lista de Fb.

Nu cred că acei oameni cu care nu interacționez defel, și nici ei cu mine pot fi interesați de fericirile mele ”caznice”, de gândurile mele, de cum e de talentată și frumoasă fiică-mea, sau pe unde ne petrecem concediile ”en famille”, ca să nu mai povestesc despre parcursul meu din punct de vedere al carierei. Deci, valea!

Am prea mulți, așa- zis prieteni pe Fb. Jumătate din listă e chiar de bun simț. Și de bun simț este că nu postez pe Fb chestia asta, că o scriu la mine în cameră, vorba aia.

Vue de dos

Dar să revenim la Critica rațiunii dure din primăvară, aceea cu Balul, articol ce a fost preluat de Ziarul de Cluj și care a făcut mare vâlvă printre sensibilitățile suficiente ale urbei. Diva și Divanul este site public, pe deasupra securizat și unde dacă public, poate citi oricine. De-aici se subînțelege că se pot pot prelua fragmente cu condiția să fie făcută trimiterea către sursă, ceea ce s-a și întâmplat.

Acuma, că pe biata Diva și Divanul intră prea puțini să citească n-ar fi fost nimic, dar să te vezi taman în Ziarul de Cluj, aia e culmea.

Confusion

Ratingul bietei Dive a bătut recorduri pentru care s-ar cuveni să mulțumesc dacă n-aș fi suferit destule, inclusiv mesaje pornografice, din cauză că mi-am permis să fac observații pertinente despre prostul gust al cuconetului-păsăret de Napocensis.

Adică nu este cenzură? Cred că glumiți…cenzură pe un domeniu pe care-l plătesc din buzunar propriu – jos cu Diva vreo două zile. Dar asta renaște sistematic din cenușă ca pasărea Phoenix așa că și-a revenit din catalepsie după două zile cu ajutorul celor care -mi găzduiesc domeniul.

Cuconet din alte vremi

Anul 2020 va aduce multe dintre articole în concretul unei cărți și la un loc cu ele, altele alese și din rubricile Radio Cluj la modă. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Sau totul se câștigă, depinde. 🙂

Întâmplarea cu pricina face parte dintr-un trecut în care, suferind un șoc emoțional revelator am realizat că dacă eu sunt naivă, cu bun simț și încredere în spița umană, nu același lucru este valabil și dinspre ei către mine. Bingo, deci de fapt am câștigat.

Și ca liniștim pretinșii ”conaisseurs” într-ale modei făcându-mi o ordine drastică prin bibliotecă, am găsit un almanah publicat în 1988 al României literare, dedicat modei.

And guess what? Un articol scris de Andi Bălu, pag.15-17 despre marele George Călinescu și relația sa cu moda. Bucuria mea într-un final de an mai trist. Nu se băga pumnul în gura nimănui care făcea critică la cuconetul așa zis elegant. Dar, eh și oh, erau alte vremuri. Și nici eu nu sunt George Călinescu, deși știu ce vorbesc. 🙂

Vorbim despre anii de dinaintea și după primul război mondial, iar Călinescu publica articole regulate în Jurnalul literar, Națiunea sau Contemporanul, Adevărul literar și artistic, la diferite rubrici intitulate Cronica optimistului, Cronica mizantropului, Arta, moda, viața. Ia de aici, cu ce se ocupa ditamai literatul. Cu prostii de fashion. Zău așa:

”Văd înaintea mea o damă foarte matură, care pășește țanțoș și rar ca să fie contemplată. E un monstru! Are pantaloni de bărbat, blană de vulpe deasupra iar în cap broboadă!” Pantalonii femeilor, ziarul Națiunea 8 februarie 1947

Vremurile trec, modele se schimbă, oamenii mor- singura constantă

Călinescu a scris și despre racordarea vestimentației la proporții și fizionomie, accentuând ideea de armonie și aducând în prim plan conceptul de Homo vestitus, așa cum precizează Andi Bălu în articolul său.

Ce este acest Homo vestitus? Individul care conform unui anume stil de viață, înțelege să asorteze maniera de a se înfățișa public unei atitudini interioare dar, deopotrivă și unui ambient arhitectural care-l exprimă pe deplin, unde toate componentele pot suferi modificări constante dar care nu pierd firul director al exprimării unui sine autentic.

Femeia nu-i om

Alo provincia? Ați auzit chestia asta? Păi dacă ați auzit e bine, că vine alt Bal. Mai citim, ne mai educăm, mai ascultăm și pe alții, mai învățăm. Nu este o rușine. Mai pe larg despre asta puteți audia la Radio Cluj…la modă. Dau eu fir.

Purificarea, curățarea este o chestie benefică. M-am lămurit o dată mai mult în toamnă cu ocazia prezentării About me.

Cineva îmi spunea odată că am ochi pentru detaliu. Este firesc, aș adăuga, exercițiul ochiului pentru detaliul vestimentar, te face fără să vrei să observi detaliile din alte zone de intersecție umană și nu e foarte plăcut întotdeauna să auzi promisiuni iar după aceea scuze.

Iazul a înghețat și ursul la pescuit a rămas fără coadă, na, ce să facem? Dar nu e nici o ”supi” că vine primăvara 2020 și multe sunt doar povești în care nu trebuie crezut. Dar eu cred și-mi plac mult poveștile…nu-s născute ele, așa la întîmplare.

2019, bun cu rău, categorii inventate de mintea umană. Dar asta e viața până la urmă, un mixaj din care ieși vaccinat, imun, precaut, circumspect, cu garda sus, nu invulnerabil, în care luxul de-a fi vulnerabil și de-a o recunoaște așa rămâne exact asta, un mare lux al autenticității umane.

Iar tot ce nu a fost terminat la timp, anul acesta va fi! Amin!

La mulți ani și un 2020 fulminant!

Imagini

Lasă un comentariu