Iată- mă în postura deloc ușoară de a vorbi despre cineva pe care îl prețuiesc enorm. Este de la sine înțeles că în preajma oamenilor însemnați pentru sufletele noastre, devenim, mai degrabă, necuvântători. O să fac un efort, sută la sută subiectiv, în încercarea de redare a atmosferei și a bucuriei vizuale de care am avut parte la sfârșitul săptămînii trecute.

Festivalul Național de Teatru de anul acesta a avut în deschiderea sa un eveniment deloc întîmplător, așa cum a precizat și Marina Constantinescu, directorul festivalului la deschiderea oficială – expoziția Doinei Levintza, Experiment Teatral

Încercînd să fiu obiectivă și onestă am făcut un mic research pe net, încercînd să compun un text și din părerile celor mai avizați în legătură cu acest subiect, dar am ales, finalmente să renunț. Dat fiind faptul că eu nu reprezint nici o voce oficială, (decît în măsura în care voi ajusta acest material pentru rubrica Radio Cluj…la modă) mă gândeam că cea mai bună abordare a acestui subiect este cea personală, asta și pentru că ceea ce face Doina Levintza este artă, iar arta, după cum știm cu toții se pretează perfect interpretărilor de natură subiectivă.

Vampa-femeia imprevizibilă, periculoasă care își dorește să domine lumea

În alte postări ale mele am specificat că de doamna Doina Levintza mă leagă un atașament profund de pe vremea tinereții mele. Eram, și sunt la fel de fan ca și d-na Marina Constantinescu, al Doinei Levintza.

Sunt un fan înfocat al combinațiilor miraculoase de materiale, al texturilor suprapuse spectaculos, al elementelor aparent contrastante ce dau naștere unor costume surprinzătoare care parcă îți blochează suflul cîteodată.

Bucurie- obicei popular românesc -Calul împodobit

Dincolo de omul concret pe care îl apreciez și pe care am avut deosebita onoare să-l cunosc și să lucrăm împreună, lucru mărturisit cu toată reverența cuvenită, iubesc acea pasiune la superlativ care se citește din jocul cu materia și culoarea.

Nu e ceva simplu de detectat, asta, vă rog să mă credeți. Te poți uita admirativ la creațiile sale așa cum o face orice muritor în preajma artei. Din fericire, sau mai degrabă din nefericire, un pic de know-how te poate face conștient pe deplin de păcatul săvîrșit- faptul că știi nu te mai poate absolvi de dulcea și iertătoarea ignoranță.

Cum se spune și în comunicatele oficiale care ne-au anunțat despre acest eveniment, este dificil să încerci să faci o prezentare d-nei Doina Levintza. Întîi pentru că este foarte greu de crezut că cineva nu o cunoaște pînă la această oră și apoi pentru că reprezintă ceea ce nu doar, în modă se poate numi un brand.

În cazul în care sunteți curioși este suficient să dați cîte un clic pe cuvintele colorate cu roșu ca să accesați mai multă informație.

Frivola- femeia frivolă căreia nu-i pasă de nimic și trăiește numai pentru ea

Ca să văd această expoziție am făcut o excursie sumară la București știind că este vizitabilă doar pe durata FNT. Ajuns, văzut, plecat. Dar satisfacția estetică nu poate fi rezumată în atît de puține cuvinte. Am încercat în selecția de imagini să vă ofer variante generale de ansamblu dar și detalii ale suprafețelor costumelor.

Vampa- detaliu

Am făcut foarte multe poze ca să încerc, cumva să surprind ceea ce nu se poate povesti prin cuvinte, dar cred cu toată tăria, că nici imaginile și nici cuvintele nu pot ține loc pentru emoția neintermediată trăită la fața locului.

Doamna Levintza mărturisea că unele dintre costume ( cele de la parterul TNB) au fost realizate din lucruri reciclate și recompuse ce au dat naștere unor personaje interesante feminine. Vampa, Fățarnica, Balerina, Cele șapte păcate, Vis diafan, Omul străzii, Frivola, Prețioasa, Șamanul, etc. ne conturează vizual niște caractere teatrale trecute deopotrivă prin poleiala convențională cu care le receptăm și prin filtrul subiectiv al creatoarei. Un fel de tag- etichetă care își pierde caracterul general în contact cu actul autentic al creației.

Apoi mai este ceva, un loc comun în care se întîlnește creatorul de costume cu creatorul de modă, iar acest loc comun este tărîmul somptuozității materialelor alese, sau poate nu neapărat alese din start, ci metamorfozarea unor aparent banale texturi în ceva luxos și regal prin definiție.

Ce să vă mai spun? V-aș da bucuroasă ochii mei și sufletul ca să trăiți emoția lucrului bine făcut, dedicat și curajos.

Lasă un comentariu