De bună seamă că aveam să povestesc despre Cracovia. Nu rămâne nimic nescris pe aici. Că nu știam când se va petrece chestia asta este foarte adevărat. Cu cîteva zile înainte de Crăciun am prins un pic de timp liber să pot povesti. Doar un pic. Vreo 600, 1000 de cuvințele să nu obosim auditoriul. 😉

Piața Centrală din Cracovia, cea mai mare piață din Evul Mediu, datează din sec. XIII

Prima chestie de prost augur este că nu prea ai legături rezonabile către această țară, decât cu autocarul și cu schimb la Budapesta. Cu avionul faci escale pe unde nici nu te aștepți și pierzi atât timp cât și bani. La plecare ca și la venire. Bueno. Asta am bifat-o.

Vedere spre Catedrala Sf Maria din Piața Centrală

Odată ajuns acolo ai un șoc existențial vis-a vis de comportamentul total neprietenos al oamenilor. Te simt că ești străin și te refuză. Credeam că apoteotic este comportamentul șoferilor de taxi din capitală, obraznici și leneși, dar nu, ce surpriză, cracovienii i-au luat. Dacă nu te refuză cumva, vor neapărat să te țepuiască. Am bifat-o și pe asta. Când în sfârșit m-am prins că am și Bolt pe telefon a fost mai simplu, dar devenisem circumspecte la orice ocol sau deviere pe traseu.

Piața centrală by night

Fără îndoială că orașul Cracovia este un oraș superb. Dacă nu l-ați văzut merită să-l treceți ca și destinație turistică. Eu aveam amintiri plăcute despre el din studenția mea când am fost pe-acolo cu ocazia Trienalei de grafică. Nimic de zis…tot ce ține de acest aspect al designului este la cote superioare. Cafenele și restaurante cu ambient foarte plăcut care te îndeamnă la pauze dese, plus minunatele clădiri ce atestă aspectul vechi, medieval, al orașului.

Cafeneaua Camelot, un loc superb

Din nefericire, catedrala Sf.Maria aflată în centrul orașului cu o istorie aparte poate fi destul de greu vizitată. Ca să poți vizita (oricum ciudat să cumperi bilet de intrare pentru un lăcaș de cult, cel puțin pentru mine) trebuie să stai la o coadă într-o clădire din apropierea ei, apoi cu biletul luat mai faci o coadă pentru intrare. Fiind destul de frig afară, am renunțat de data asta, deși interiorul merită vizionat, dar poate în condiții mai prietenești cumva și din punct de vedere climateric. Piața Sf Maria, centrul efectiv al orașului este spectaculoasă și largă cum veți vedea din imagini, iar în fața catedralei este amplasat ca în orice oraș, în această perioadă, Târgul de Crăciun.

Piața Centrală by night

Desigur că în funcție de loc și obiceiurile se schimbă. Era amuzant să vezi oameni cu felii uriașe de pâine pe care se afla varză călită cu cârnați, dar noi am preferat interiorul unui restaurant select, în primul rând pentru căldură, unde am ales celebrele lor pirogi, sau ca să știți cu ce se mănâncă, un fel de colțunași de pe la noi pe care îl umplu cu diverse. Am avut și supă cu chestiile astea dar și felul doi. Chelnerul extrem de drăguț, cea mai plăcută amintire din relaționarea umană, a făcut un pachețel de adio pe care l-a înmânat Dariei cu care se conversase de-a lungul felurilor servite.

Târgul de Crăciun

Sigur că nu s-a ratat nici plimbarea cu caleașca din centru și până la castelul Wavel și înapoi. Pe frig e chiar o idee bună să stai sub păturică ca-n vremurile de altădată. Ne-am amuzat cu Daria făcând cu mâna ca fețele regale la promenadă.

Daria

Din nefericire, foarte multe dintre locurile pe care merită să le vezi, chiar dacă în zile de week-end își închid porțile mai devreme decât ne-am aștepta, așa că Wavel mai așteaptă puțin. La ora 3 jumătate a amiezii acolo, deja se lasă înserarea pe timp de iarnă.

Eu am preferat să mă despart de fete a doua zi ca să vizitez Muzeul Etnografic despre care auzisem că merită cu orice preț. Merită într-adevăr pentru că afli lucruri noi despre culturi diferite de-a ta, dar ca mărime și exponate Muzeul Etnografic al Transilvaniei noastre este, de departe, mai tare. Nu știu de ce îmi vine să mă tot măsor cu polonezii, cred că vibe-ul lor m-a deranjat profund, spre deosebire de cel din vară, din Moscova. Poate mă înșel și am nimerit-o noi prost de data asta, poate era frigul de iarnă întâlnit prima oară taman acolo, nu știu.

Multe lucruri interesante dintre care mi-a plăcut deosebit de mult ideea bradului lor de Crăciun ce era suspendat din tavan, la începuturile decorării caselor cu brazi.

Imagine vintage din muzeu ce înfățișează o familie poloneză lângă bradul suspendat
Brazii suspendați erau realizați din paie, hârtie creponată și felurite materiale aflate la îndemâna oamenilor, foarte complexe creații după cum se poate vedea

O altă chestiune fascinantă a fost descoperirea unei tradiții de Crăciun specifică zonei, numită Szopka Krakowska, un obicei în care se crează replici de diferite mărimi, unele chiar mari de tot ale catedralei Sf. Maria, ce funcționează ca un fel de fundal pentru Sărbătoarea Nașterii lui Dumnezeu, și care în trecut serveau ca decor pentru teatrele ambulante ce jucau spectacole de stradă în maniera colindătorilor noștri. Acum, în prima joi a lunii decembrie se decide cea mai reușită dintre aceste replici creative, făcându-se destul de multă vâlvă în jurul evenimentului.

Szopka Krakowska

Dar mai mult decât orice altceva, am rămas fascinată de portul lor popular, la fel ca și de-al rușilor, foarte vioi și colorat adaptat perfect la gusturile personale. Surprinzătoare mi s-a părut vestimentația masculină, foarte elegantă, într-un mod plăcut. Exact ca și la noi, porturile sunt diferite în funcție de regiune, dar evident nu vă pot preciza ce și cum. Ai nevoie de timp și studiu pentru a deosebi toate acestea.

Un alt lucru deosebit pe care l-am întâlnit acolo a fost un fel de cafenea, îi spun ei, dar care de fapt adăpostea o școală în toată legea unde poți învăța despre modă și croitorie într-un mod relaxat și plăcut, iar dacă le studiați pagina veți vedea că sunt link-uiți cu tot felul de alte instituții care se ocupă cu acest domeniu în Cracovia.

Podoabe de Crăciun realizate din materiale specifice năfrămilor

Slow Fashion Cafe era situat de-a lungul străzii ce mă ducea către Muzeul Etnografic, mi s-a părut nostim să dau așa peste ea. Din păcate nu am intrat, deși părea o atmosferă plăcută și lucrativă înăuntru, vizibilă prin ferestrele ce dădeau la stradă și te invitau înăuntru, din cauza stresului cu ora de închidere a muzeului. A propos, există și o manifestare ce se cheamă Crakow Fashion Week și pun pariu că e mai profi decît Cluj Fashion Week!

Brăduții suspendați de vânzare la tîrg

Atât Muzeul etnografic cât și Slow Fashion Cafe sunt situate într-un cartier considerat atracție turistică pentru turiști ce se numește Kazimierz și nu este altceva decât vechiul cartier evreiesc.

În vremurile medievale regele Kazimir a destinat acest loc evreilor, el funcționând până la intrarea Cracoviei în Imperiul Austro-Ungar ca oraș de sine stător cu reguli și legi proprii.

Ulterior a fost înglobat în Cracovia devenind un cartier al său, căzut în uitare în timpul celui de-al doilea război mondial și în perioada comunistă. Faptul că a fost filmat acolo filmul lui Spielberg, după căderea efectivă a comunismului, alt factor esențial, l-a scos din uitare și l-a propulsat ca un loc în care se investește continuu și este considerat un centru artistic boem și foarte vivace. Există multe sinagogi, evident și clădiri cu atmosferă aparte de vechi și cumva, mergând pe străzi, parcă simți suferințele celor cîteva zeci de mii de evrei expulzați de-acolo în ghetou. E ceva trist, printre zidurile acelea, eu așa am perceput, dar poate fi opinia mea.

Există și Muzeul Oskar Schindler dar trebuie făcută rezervare din timp altfel nu ai nici o șansă. Ar fi meritat văzut.

Pe scurt, că trece timpul și eu am treabă multă acum înainte de Sărbători, Cracovia merită vizitată pentru că aveți ce vedea. Singura treabă, care poate fi subiectivă este legată de inter -relaționarea voastră cu ei, dar este posibil să fiți mai norocoși decât noi.

Sukiennice sau Hala Postăvarilor, datează din sec. XIV, noaptea când nu mai sunt comercianți

Mă amuză oricum miturile care circulă, în general despre locuri și oameni care nu prea își găsesc validarea la fața locului, era să scriu șocului ;). Nu vă imaginați că polonezii din Cracovia vă răspund la replicile în engleză, sau că vă ajută mimatul, sau datul din mâini. Se uită prin tine ca Pierre, câinele Dariei când este vinovat. Ceva de genul. În rest, sper să ajung până în martie la Poznan pentru o expo, dar până atunci mai vorbim.

Lasă un comentariu