Mă gîndeam să vă mai povestesc din ce fac. Treaba cu blogul este că dacă am stări proaste se reflectă fără să vreau aici, ca într-un fel de oglindă. Balansul între subiectiv și obiectiv este continuu, ceva de genul- nu lăsa chestiile exterioare obiective să-ți influențeze tonul profesionist subiectiv și obiectiv. Cam complicat, nu? Eu și cu astrologia mea știm de ce, la fel cu prietenii Bergenbier.

Cîteva momente furate de mine înainte de începere

Acesta a fost intro-ul. Am săptămîni grele, intense, cu multă muncă și puțin somn, de aceea aleg să trec rar pe aici, acum. Mă gîndesc cu duioșie la toate planurile mele pe anul acesta, să vedem cîte vor ieși. Din toate acestea, constanta a fost, este și va fi dragostea pentru ce fac. Apoi ce forme mai prinde ea, sau cum apare ilustrată nu prea contează, cred.

Trebuie înainte de orice să vă specific care-i treaba cu designerul și cu o creație de-a sa. Am mai explicat, odată, asta, aici. Se pare că unii oameni consideră că o haină e un fleac, o chestie la îndemîna oricui de gîndit, de realizat. Ei, nu e chiar așa. Pot să vă spun cu cele mai simple formulări posibile, că cel mai accesibil articol la care v-ați putea gîndi înglobează niște ore de muncă. Ok. Acum gîndiți-vă care este pretenția voastră pentru o oră de muncă, și apoi vă rog să vă gîndiți încă o dată cînd considerați o haină, un veșmînt, o creație ca fiind ceva superfluu.

Corset-piesă din expoziția Cornul abundenței Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei

În cazul unui editorial de modă, unul din acela fabulos, ce spune povești interesante în care ai vrea să fii protagonist, cînd ne uităm la o imagine nu analizăm, cum analizează un specialist, tot ce compune fizic imaginea.

Să luăm de pildă un model superb, o fată care fără artificiile aparenței, iar aici includem cam tot, ar putea apărea pe stradă ca o figură obișnuită. Aparența se referă la imaginea ta generală- veșminte, coafură, accesorii, make-up.

Ba eu zic să vă imaginați fata cu costumul Evei, pentru o mai bună exemplificare. Ca într-un joc pe computer, începem să adăugăm chestii pe ea. Începînd de sus în jos. Dar, firesc vom începe cu veșmintele, primele care acoperă, protejează, seduc, după caz. Apoi după ce modelul nostru este îmbrăcat și încălțat, vom recurge la artificii de styling cum este coafura, adică hair-stylingul în accepțiunea modernă, și machiajul, adică make-up -ul. Cînd toată construcția de imagine este gata, ca într-un tot unitar, elementele ce compun imaginea de ansamblu sînt inseparabile.

Pe vremea liceului cînd făceam ore de compoziție, profesorul nostru ne-a învățat o chestiune. Dacă puteai scoate cu ajutorul imaginației, sau acoperi, un element din compoziție, și aceasta continua să trăiască fără piesa lipsă, înseamnă că era inutilă.

Așa ar trebui să ne gîndim la imaginea pe care v-am propus-o anterior. E ceva în plus sau nu? Dacă nu, meritul este al tuturor care au fost implicați în această construcție de imagine, în această compoziție.

Veți vedea, aici niște imagini dintr-un fel de happening, căci nu știu cum aș putea numi, mai bine, evenimentul la care am fost cooptată să particip. Este pentru prima oară, în viața mea de profesionist în care efortul și contribuția mea la construcțiile de imagini pe care le veți vedea au fost nesocotite, mai mult trecute sub tăcere.

Am primit ulterior scuze, dar am considerat că trebuie să detaliez acest lucru, pentru a explica a nu știu cîta oară că DESIGNERUL DE MODĂ sau DE COSTUM reprezintă un artist ce dă valoare muncii sale. Nu este un fleac, cum nici o altă meserie nu este un fleac, în momentul cînd alegi s-o practici cu efort și dăruire.

Imagine cu o piesă din expoziția la care vă invit să mergeți- o premieră absolută pentru ideea de costum în orașul nostru

Luați orice imagine de aici și vizualizați fetele hair-styling-uite și cu make-up, fără haine. Știu că pare hilar și nepotrivit, dar ce alt argument mai bun ca SĂ SE PRICEAPĂ rolul unui designer vestimentar decît acesta?

Avem încă, probleme reale în a înțelege rolul unui designer de modă, iar asta nu trece cu nurofen, se pare că. Dacă ai lucrat cu 100 de designeri într-un proiect, numele lor este extrem de important și trebuie pomenit. Exact ca la filme sau reclame, sau piese de teatru.

Toți participanții, ce crează, indiferent ce formă de spectacol sînt la fel de importanți.

Bun. Eu o să-i pomenesc pe toți fără excepție, începînd cu organizatorii.

Muzeul Național de Istorie al Transilvaniei organizează în perioada 17 mai-29 august o expoziție deosebită, pe care vă trimit, invit, să o vedeți necondiționat. Au avut un parteneriat cu Headline Studio & Academy din Cluj-Napoca, despre care eu am mai povestit aici. Eu am fost co-optată de ei, cu scurt timp înainte, pentru partea de vestimentație, și am fost fericită pentru că era legat de costume și de istorie, pasiunile mele de dată recentă. Dacă intrați pe link, veți vedea despre ce e vorba.

În momentul deschiderii expoziției a existat,această idee a unei defilări de costume și coafuri reinterpretate în cheie modernă, avînd ca punct de plecare niște surse istorice. Mărturisesc cu toată sinceritatea că nu am avut date foarte concrete, eu fiind a treia roată la căruță, la propriu, așa încît m-am lăsat dusă de intuiție și de cunoștințele mele de istoria costumului.

Rezultatul este aici. Ce pot spune cu franchețea care, știți că mă caracterizează, și deopotrivă îmi crează probleme adesea, este că acest eveniment reprezintă ultimul din seria proiectelor pro bono. Gata. Punct. Și de la capăt.

Costume și design vestimentar– subsemnata

Hair-styling: Headline Studio & Academy prin- de la stînga spre dreapta: Denisa Sabău, Doina Chiper, Victor Almaș și Eveline Pănescu, Corina Costea, Ioana Bota și Doinel Bocan

Make-up: Ioana Mălai

Modele: Cristina Păcurar, Christine Hojda, Mălina Mureșan, Nicoleta Corcheș, cele pe care le știu.

Fotografii realizate de Flaviu Popa

Lasă un comentariu