TEXTUL DE MAI JOS APARȚINE D-NEI MONICA RAMIREZ

L-am ales pentru că mă identific perfect cu el și consider că spune lucrurile pe șleau. Totodată îl vreau aici, la mine pe blog, ca să stea mărturie pentru această nefericită perioadă.

Vă invit să-i vedeți între timp și pe ”mai marii” neamului ce bine se simt. Nu că de data asta mi s-a aprins rău fitilul!

”Există persoane care judecă lumea din bula lor izolată și complet ruptă de realitate. În general sunt cei care și-au luat salariile întregi stând acasă, eventual strâmbând din nas la lipsa voucherelor de tot felul, ori într-un fel sau altul s-au descurcat binișor din punct de vedere financiar în toată perioada asta de pușcărie nejustificată.

De obicei, oamenii ăștia au mers pe varianta oficială și știrile alarmiste din presa vândută și televiziunile transformate în ciocli. Au cerut cu toată gura închiderea completă a lumii cu zeci de lacăte pe-o perioadă nedeterminată. Au invocat binele planetar și Zen-ul personal de izolare.

Miracolele petrecerii timpului alături de familie între două pâini la cuptor și-o rață îndopată cu trufandale. Delfinii jucăuși din Dâmbovița și panseluța de trotuar, în sfârșit liberă de prezența toxică a omenirii. Orașele fantomă li s-au părut sublime, înălțătoare, au aplaudat la scenă deschisă botnițele și restul măsurilor inutile și infantile menite să le gâdile obsesiile ipohondre.

Au postat cu o conștiinciozitate morbidă numărul infectaților și-al morților, în ciuda semnalelor de alarmă că erau umflate și măsluite cu nesimțire la nivel planetar.

Oamenii internați cu forța prin spitale, sănătoși fiind, în timp ce bolnavii grav erau ușuiți din aceleași spitale goale li s-au părut măsuri responsabile. Au justificat urgia declanșată împotriva bătrânilor, cărora le-a fost frică să mai respire din motiv de vârstă, drept grijă pentru viața părinților și bunicilor noștri.

Au cerut miliția pe străzi, armata cu arma-n mână, au aplaudat toate amenzile abuzive, eventual turnându-și vecinii la primul semn de carență a fricii paranoice, au fotografiat și postat la gazeta de perete oameni care au îndrăznit să iasă din casă fără botnițe și mănuși.

I-au blamat pe cei care au îndrăznit să gândească cu creierul din dotare, catalogându-i drept adepți ai teoriei conspirației, creștinii au devenit o adunătură de retardați periculoși, cei care și-au manifestat îngrijorarea în urma pierderii drepturilor și libertăților fundamentale au fost numiți socialiști (????).

Au închis ochii atunci când li s-a interzis să muncească în țara lor, în timp ce s-au exportat sclavi pe bandă rulantă pentru plantațiile altora cu ignorarea desăvârșită a tuturor măsurilor de prevenție aplicate draconic la ei acasă.

Dreptul de-a munci cinstit în ideea supraviețuirii de zi cu zi a fost numit disprețuitor marxism globalizat.

Personal, nu m-am confruntat cu greutăți financiare în perioada asta șocantă din toate punctele de vedere, însă am mulți prieteni și cunoscuți care nu mai au ce mânca ori nu și-au plătit facturile de când a început pandalia și-au rămas fără muncă, neîncadrându-se nici măcar în șomaj tehnic.

Oameni care au ajuns să ceară bani de la prieteni pentru a mai supraviețui încă o zi. Mulți dintre ei au copii acasă și nu pot dormi nopțile, întrebându-se cum îi vor hrăni în ziua următoare.

Milioane de șomeri, firme de toate felurile și dimensiunile în faliment total, oameni care și-au investit toată viața și economiile într-o afacere mică ori mijlocie de care s-a ales praful și pulberea. Și, atenție, suntem abia la începutul crizei economice, urmările acestei pandalii globale a fricii cronice se vor manifesta pe parcurs, iar consecințele fără precedent ne vor bântui timp de generații.

Mii și milioane de familii se vor afla în imposibilitatea de-a pune o farfurie cu mâncare pe masă, nu-și vor putea plăti facturile și întreținerile, probabil ajungând în stradă. Familii cu copii.

Pe ei îi numiți socialiști și marxiști, că n-am înțeles prea bine?!

Pe cei care nu-și doresc statul-tătic, care să le dea pe gratis ce crede el de cuviință, preferând să-și câștige singuri existența? Pe cei oripilați de cuvântul OBLIGATORIU în ceea ce privește viața lor privată și propriul corp?

Vă invit să ieșiți din bula paranoic izolată și să priviți în jur. Aveați nevoie de ordin de arest la domiciliu pentru a vă bucura de familie și cei dragi? Ce să zic, îmi pare rău pentru voi, sincer. Noi, restul, n-aveam probleme să petrecem timp cu familia și oamenii dragi ori prietenii în vremuri de libertate.

Știam cum să jonglăm cu munca și responsabilitățile în așa fel încât să nu neglijăm familia, prietenii ori propria persoană. Zen-ul ăla pe care-l fluturați ca pe cea mai mare realizare din jurnalul morbid al pușcăriei globale era pentru noi viață de zi cu zi.

Normalitate, care, apropo, cine știe când ori dacă va mai fi vreodată la fel ca înainte. Dacă voi n-ați fost în stare să înțelegeți conceptul ăsta simplu fără arest impus și amenințări cu degețelul, nu ne băgați și pe noi în bula voastră sterilă sub pretextul că aveam nevoie de asta și nu știam, dar ce bine că ne-a băgat statul-tătic binele suprem pe gât cu bocancul să ne Zen-uiască cu forța.

Nu, oamenii care nu vor să depindă de stat, cerându-și independența financiară și libertatea personală nu sunt nici conspiraționiști, nici idioți, ci oameni normali care-și doresc un trai normal cât mai departe de lupa și mila statului.

Cred că istoria a dovedit cu prisosință ce se alege de om atunci când ajunge complet la mâna unui sistem ori ideologii ce are ca platformă de pornire suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale în timp ce-și forțează cetățenii să înghită binele oficial în doze reglementate și promovate cu presa și televizorul.

Cu ce s-a deosebit #staiacasă #salveazăvieți de lozincile comuniste aparent binevoitoare cu care am fost ținuți într-o închisoare generală nu cu mult timp în urmă? Cu ce s-au deosebit discursurile sforăitoare ale politicienilor și felicitările reciproce de bună gestionare a situației, în ciuda debandadei generale, a realității complet diferite și-a situației dezastruoase din teren de monologurile ceaușiste aplaudate la scenă deschisă?

Obligatoriu, or else… E absolut incredibil ce-am trăit în ultimele 3 luni – nu prin prisma comportamentului dictatorial al oficialilor, puterea absolută a dereglat la mansardă de când lumea și pământul, n-ar fi o noutate – șocantă a fost atitudinea cetățenilor și viteza cu care s-au încolonat în spatele celor care ieri îi mințeau cu zâmbetul pe buze, adoptând jugul în numele binelui suprem.

Vârât pe gât cu forța, bineînțeles, că nu mai știm ce-i bine pentru noi, avem nevoie de reeducare. Șocant a fost girul societății și aprobarea tuturor abuzurilor, ce bine că liderii lumii ne-au băgat pumnul în bot pentru a proteja inconștienții de pericolul iminent.

E nevoie de îndrumarea atentă a statului, noi nu mai știm să trăim, gândim, să fim femei, bărbați ori părinți fără să ni se spună cum anume prin lozinci pompoase la televizor și haștaguri trendy apărute peste noapte.

Vocile care se opun trebuie cenzurate fără milă, suprimate imediat pentru binele comun la care veghează eroii cu sirenele pornite. Înaintea pandaliei erau foarte la modă cărțile și filmele cu lumi distopice înfiorător de asemănătoare cu ceea ce-am trăit în ultimele luni.

Nu s-au prins din zbor ideile principale și-n fund la doamna taxatoare ori aveți senzația că realitatea nu-și poate șlefui oricând bocancii plini de noroi cu ficțiunea?

La final, țin să precizez că astea sunt opiniile mele proprii și personale. Nu sunt afiliată politic și n-am antenă conectată prin vreo zonă de interes. De asemenea, n-am nevoie de aprecieri și nici de binevoitori care să mă învețe din ce parte răsare soarele și cum bate vântul.

Scriu chestia asta la mine acasă mai mult pentru a-mi aminti la un moment dat că am încercat să fac ceva, mi-am exprimat dezaprobarea în mod public și mi-am asumat consecințele.

Neutralitatea în condițiile date mi se pare aproape imorală, indiferent de interesele personale și conflictele de imagine. E strict părerea mea, pe care mi-o asum. Deranjații sunt invitați respectuos să părăsească zona, n-o să ne simțim lipsa unii altora și e de preferat să nu ne mai plictisim reciproc. It’s a free world out there… cel puțin în teorie. ”

Lasă un comentariu