Cum spunea o prietenă de-a mea, jurnalist de modă cunoscut, la un moment dat pe FB, că și-a pierdut orice urmă de speranță vis-a-vis de educarea elementară a bunului gust în rândul muritorilor, se pare că și eu încep să o iau pe cărărușa asta.

Invazia de prost gust, balcanisme și încărcătură ornamentală inutilă la care toate femeile tâmpe “pun botul”, iertată-mi fie expresia de după blocuri- nu poate fi egalată decât de nivelul jalnic în care ne zbatem ca societate, așa-zis civilizată.

Să nu se supere femeile, la care de obicei le iau apărarea în detrimentul bărbaților, dar nu putem critica, sau reclama orice neplăcere dacă noi nu ne aflăm la un nivel de ELEGANȚĂ estetică și mentală.

Și să nu ne amăgim că suntem acolo pentru că nu suntem. În secunda când succesul aparenței poate fi reprezentat, pentru unii, de o realizare, căci creație nu o pot numi, în care arăți ca un pom de Crăciun furat dintr-un mall abandonat, cred că există probleme reale vis-a-vis de orice receptare valabilă a unor modele congruente cu stilul și clasa.

Iar pentru că moda nu este decât o oglindă a vremurilor, reflexia este fidelă și deloc înșelătoare.

Dar nu acesta era subiectul, deși are mare legătură cu ceea ce vreau să decriptez azi.

Era o impresie de dimineață de duminică, când conform obiceiului meu matinal, bântuiam pe Fb unde am văzut o IMAGINE care mi-a dat de gândit. Cea despre care vă vorbeam în introducere.

IMAGINEA era lăicuită de multe personaje care se regăseau estetic în ea. Mi-a oferit punctul de plecare necesar pentru a explica și decripta niște noțiuni esențiale pentru o mai bună înțelegere a ceea ce este dincolo.

Căci IMAGINEA de cele mai multe ori este o construcție, extrem de înșelătoare, care dă seama despre orice vrea cel care o livrează, și cel mai puțin despre realitatea obiectivă.

Am cerut de multe ori ca cei care privesc, nu doar imaginile modei, să fie atenți la ce anume IMAGINEA transmite, pentru că, de cele mai multe ori, înțelesul este ocultat în spatele a ceea ce este VIZIBILUL și PERCEPTIBILUL pentru orice ochi comun.

sursa

De altfel, deși poate suna ca o abstracțiune pură ceea ce exprim aici, este binecunoscut faptul că IMAGINEA este o construcție așa cum și Dex-ul ne-o spune:

Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma unor senzații, percepții sau reprezentări; spec. reprezentare vizuală sau auditivă; (concr.) obiect perceput prin simțuri.

Reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene din viață etc., obținută prin desen, pictură, sculptură etc. 

Dacă mergem puțintel mai departe vom afla că etimologia cuvântului se află în latinescul IMAGO, care în Antichitatea romană desemna masca mortuară purtată la înmormântări, sugerând ideea de „dublu”, o semnificaţie implicită atribuită oricărei măşti.

sursa

De altfel, definiţia lui Platon face şi ea trimitere la „dublu”, ca „oglindire”, imagine în oglindă şi proces de reprezentare, întâlnit în natură.

Conform lui Platon, imaginea ar fi un obiect secundar faţă de un altul pe care aceasta l-ar reflecta conform unor anumite legi specifice.

Specific toate aceste lucruri pentru a se înțelege o dată mai mult că IMAGINEA și ceea ce ea transmite beneficiază, adesea, și tocmai prin esența sa ultimă de înțelesuri înșelătoare.

Palierul de receptare este extrem de larg și mai ales, supus subiectivismului fiecăruia dintre receptori și oscilează între concretul unei imagini vizibile și ideea de conținut fictiv, o producție a ceea ce nu există.

IMAGINEA este suma concretului dată de o construcție materială vizibilă și reprezentarea sa abstractă mentală.

Și acum să revenim la oițele noastre legate de IMAGINEA livrată de modă.

O IMAGINE a făcut turul internetului la începutul săptămânii ce tocmai se încheie.

Estonia, prima țară din lume cu femeie președinte și prim-ministru tot femeie. Bravo lor, cinste lor. Nu sunt defel un zoon politikon, decât atunci când mi se aduce atingere directă, după cum am mai spus anul trecut în ceva postare, în consecință analiza mea se oprește strict la cum este transmis mesajul prin intermediul unei IMAGINI.

Cele două doamne sunt pozate frontal, zâmbitoare și încrezătoare, blonde și serafice, amprenta subconștientă a angelicului din mințile noastre.

Sunt înveșmântate cu rochii– marca prin excelență a feminității– în culori pastel, soft și asertive, într-o linie romantică, care place multor femei, din materiale plăcute, curgătoare, care în registrul emoțional țin tot de amprenta yin a femininului.

Ceea ce a deslușit publicul fericit feminin de pe facebook a fost asortarea acestor rochii cu sneakers – așa se numesc acei pantofi sport. Trec, deocamdată peste nepotrivirea de factură stilistică crasă dintre rochiile excesiv de feminine și lungimile lor, neadaptate defel la acel tip de pantof și accentuez mesajul subliminal din spatele acestei opțiuni.

Detaliu dintr-o creație personală. Nimeni nu spune că nu se pot purta pantofi sport la rochii dar exisă niște condiționări stilistice

Sneakers sunt categoria de încălțăminte cea mai accesibilă, cea mai populară, asemănătoare jeansului din vestimentație. Varianta democratică care merge, cum spune românul și de rugă și de fugă.

Adoptarea acestui tip de pantofi în acest unic caz, și mai ales de amândouă doamnele, denotă un singur lucru și anume acela că s-a lucrat din greu la mesajul subliminal, care să facă fericite muritoarele, care își umplu cu speranță pieptul că au ajuns la conducere, femei ca mine și ca tine.

Sneakerșii asta exprimă: suntem ca voi, în slujba voastră, la datorie! Calitățile feminine îngroșate de mine mai sus vin la pachet cu cele induse prin contrastul alegerii vestimentare de similitudine, accesibilitate, democrație, normalitate.

Acestea sunt cuvintele cheie. Nici n-ar trebui explicate, ci doar alăturate.

În filmul “Working Girl” cu Melanie Griffith există o scenă unde protagonista, după ce ajunge la job, își schimbă pantofii sport cu unii cu toc pentru prestanța necesară.

O femeie normală, care circulă cu metroul, unde nu poartă toc ci pantofi sport, ajunge prin ambiție și determinare într-un post cheie, unde nu se mai potrivesc pantofii sport.

Scenă din Working Girl

Am expus polologhia aceasta ca să se priceapă că imaginea cu cele două doamne, primele din statul estonian a fost regizată, iar imaginea și-a atins scopul.

Vibrațiile pozitive declanșate de combinația total nepotrivită din punct de vedere stilistic au fost rezultatul unui calcul de imagine sută la sută premeditat.

Printre spusele mele veți mai regăsi imagini cu cele două doamne, dar ele nu fac obiectul analizei de astăzi.

Scopul acesteia este acela de a înțelege cu toții, că IMAGINEA unor fețe politice nu este niciodată aleatoriu promovată și cu atât mai puțin neregizată.

După cum se poate vedea foarte clar, atât cromatica prim- ministrei cât și bluza ornamentată a președintei nu sunt alese aleatoriu ci în funcție de steagul Estoniei

Lasă un comentariu