Vara se dau premii.  Începând din clasele primare cu mult-doritul premiu I cu coroniță și terminând cu multele premii ale multelor festivaluri ce răsar ca ciupercile, după ploaie, tot vara.
De premiat ne premiem și noi în funcție de reușite dar și de situații nefaste sau eșecuri, pe care, reușim să le transcendem: un divorț, un jogging reușit, un examen, un efort susținut, toate își găsesc încununarea într-un premiu.
Premiul acordat de instanțe prestigioase este cel care îți va conferi unicitate și te va propulsa în lumina reflectoarelor că vrei sau nu vrei asta.
” Cum nu stii cine-i cutare? E ăla de a luat premiul la Cannes! ” Nu are nici un fel de importanță că nici acela de te ia așa nu știe de fapt pentru ce performanță a fost luat  premiul, important este că el este Premiantul, ea este Premiata.

Julianne Moore

Premiul funcționează ca un fel de passe-partout care deschide toate tipurile de încuietori ale ușilor, de la cele mai umile la cele mai sofisticate și chiar blindate.
Nu m-aș fi legat deloc de bietul PREMIU, pentru că îl iubesc ca idee de răsplată a unor mari eforturi, dar el reprezintă accesoriul perfect în construcția IMAGINII propulsate către noi de către alții, mult mai abili.
Și eu m-am premiat deunăzi cu o pereche de pantofi superbi. Eeei, veți zice, pe bună dreptate, dar nu te-a premiat nimeni, nimeni n -a asistat la momentul premierii. Nu ai avut spectatori și premiul fără public e ca nunta fără lăutari. Cu totul altfel ar sta treaba dacă pantofii mei cei colorați, mi-ar fi fost înmânați înt-un cadru oficial de către o personalitate în domeniul în care activez, sau chiar, în domeniul pantofilor, de ce nu?
” Pentru merite deosebite în muncă și activitate se acordă doamnei X premiul acesta deosebit constând dintr-una bucată pereche de pantofi italienești. Să-i poarte sănătoasă! ”
Ce glumă bună, nu-i așa? Premiul, dragul de el ca să-și poată târî trena cea valorizantă corespunzător are nevoie de validarea publică.
Imaginați-vă ca Rihanna își târăște coada aia galbenă de la Met Gala pe domeniul personal…hmmm, ce afacere e asta?

Rihanna ”codată”

Când capeți un premiu, e musai să fie cu tevatură și aici nu prea contează importanța premiului în ordinea universală.

Blink Blink

Vrem circ la premii. Vrem țoale de firmă la premii și vrem, musai limo. Vrem sparkling la premii. Vrem gălăgie și chiote la premii.

Happiness and joy all around

Dar, să fim bineînțeleși, dacă ai luat un premiu pentru cine știe ce chestie obscură, gen olimpiade internaționale la mate sau alte cele, chestiuni pentru care nu se poate face tam-tam în media, nici nu contează premiul ăla. E ca pantofii mei, de care mă bucur singură.
Există, evident câteva domenii de interes, în care, chiar merită să iei premii: film, fashion, gale de caritate, de rememorări ale unor personalități, etc. Premiile Nobel, Pulitzer sunt mediatizate dar nu în egală măsură cu Oscar-urile sau Cannes-ul.
Aici am putea începe o altă discuție despre importanța oamenilor premiați la diferitele tipuri de festivaluri dar ne stufoșim și eu îmi pierd ideea.

Vivica Fox la ceva premiere nesemnficativă

Premiul binemeritat nu se mai observă de multe ori din cauza multitudinii de premii și premicele care se tot dau pretutindeni și care te fac să ți pierzi complet încrederea  în tipul acesta de gratificare ca Petrică din povestea cu lupul.

John Wilson presents………..

Premiile sunt foarte importante și în alcătuirea topurilor, căci cel care a luat indiferent ce premiu se va situa din start pe un loc fruntaș în alcătuirea unui top.
” Am aranjat cu cutare să-mi dea premiul pentru…se aranjează…dacă iei premiul ăla toată lumea o să te bage in seamă!”
Care lume? Care seamă?
Un cerc vicios în care ”premiantul” se învârte și el în jurul cozii fracului (deh, ținută obligatorie de gală) cu o oglindă invizibilă pentru noi, ceilalți, în mână, ca maștera din Albă-ca-Zăpada ( da, da…iar poveștile) pe care o tot chestionează ciclic despre validitatea sa în lume până când aceasta cinică îi va spune ” Time out, că ești expirat!”
Da, am văzut și eu Birdman, cel premiat în favoarea lui Boyhood, unde, more or less era luată în discuție exact această problematică a reușitei care are nevoie de validarea publică care la rândul său te poate valida în proprii tăi ochi. Căci ce reprezintă artiștii fără publicul lor? Nu?
” And the winner is…Câștigătorul este…The award goes to…Premiul se acordă lui…”
Câte emoții, câtă foială, cât suspans ascund aceste magice propoziții! Câte intrigi de culise, cât efort, câtă implicare afectivă și financiară pentru a urca pe o scenă și a fi văzut, emoționat, transpirat, căutându-ți cuvintele sau dimpotrivă, fiind foarte relaxat și self confident, jonglând perfect cu imaginea ta fațetată în ochii unei săli pline ochi care, fiecare, după ce-ți vor zâmbi lucios, fiiindcă ești the WINNER, în următoarele cinci minuțele după show te vor forfeca in absentia…ce bine că nu simți decât, poate energetic inconfortul acesta, care poate fi trecut cu vederea lesne.

Alte genuri de premii, mai puțin mediatizate

Te vor ține minte, cu adevărat doar cei neimplicați defel în lungul drum al obținerii premiului, cei normali și neimportanți care vor lua de bună toată chestiunea…poate!
Restul își vor aminti, din nou, de tine, odată cu contaminarea de prestigiul construit de premiul dobândit și care, în varii situații, poate constitui plus-valoarea necesară în consolidarea edificiului imaginii personale.
Chestia asta cu contaminarea mi se pare, de departe una dintre cele mai fascinante și perverse combinații posibile. Prieten, văr, iubită, amantă, nepoată, nevastă, femeie în casă, avocatul lui, secretara, grădinarul sau bucătarul PREMIATULUI, toate aceste ”funcții” ajută la crearea haloului magic și în jurul persoanei acelora.
De aceea zic că aici vorbim de magie și de aceea îmi plac mie poveștile. E drept că cele de odinioară.
Îmi plac și premiile. Cele cu coroniță din clasa I și cele date pe bune, câte or mai fi ele în zilele noastre.

Premiul I cu coroniță

Nu reprezintă pentru mine o problemă că se dau atâtea premii. Când numărul premiilor va fi  aproape egal cu numărul locuitorilor mapamondului vom știi că PREMIUL ca instanță valorizatoare a decedat, și nici atunci, asta nu va reprezenta o problemă căci se va inventa altceva.

Cheers!

 

Lasă un comentariu