Salată cu modă, esoterisme, modernisme și alte ingrediente de sezon

Nu prea știu ce fac anul acesta că nu am timp să vă updatez în timp cu evenimentele. Acum că tot mă aflu la birou, cu diferite treburi teoretizante, mi-am zis să compun o salată din ultimele ingrediente legate de modă și să v-o servesc cu ocazia Sărbătorilor, cînd mai am un pic de timp pentru blog.

Adică, încerc pe scurt să vorbesc puțin, deși fiecare subiect merită cîte o postare în sine. Dar cum știu foarte bine că lumea nu citește dar dă like la imagini colorate mă voi rezuma acum la strictul necesar.

Mai jos aveți înregistrarea discuției despre moda ca și artă, de marți 23 aprilie de la Serile Radio Cluj purtată de mine cu Carmen Sas, pentru cei care nu ați avut posibilitatea de a o audia în direct.

Înainte de asta, am fost la lansarea colecției Mihaela Glăvan primăvară- vară 2019, un eveniment plăcut desfășurat într-un ambient pe măsură, de unde vă postez cîteva imagini. Am obținut aprobarea 😛 de a posta pe blog imagini cu frumoșii pantofi de la chiar designerul însuși.

Lansarea colecției SS 19 Mihaela Glăvan Cluj-Napoca

Lansarea colecției SS 19 Mihaela Glăvan Cluj-Napoca

Lansarea colecției SS 19 Mihaela Glăvan Cluj-Napoca

Mi-ar plăcea să cred, eu fiind un fel de fan al îngerilor, că Mihaela Glăvan s-a inspirat din aripile lor pentru detaliile pantofilor săi. Mi-ar plăcea ca o pereche de cizme cu aripioare să te poată purta ca pe Hermes/ Mercur, mesagerul zeilor oriunde gîndul tău vrea.


Lansarea colecției SS 19 Mihaela Glăvan Cluj-Napoca

Lansarea colecției SS 19 Mihaela Glăvan Cluj-Napoca

Lansarea colecției SS 19 Mihaela Glăvan Cluj-Napoca

Ieri ascultasem vreo 20 de minute cu Alan Watts, în care acesta explica cum trebuie să muncești ca și cum te-ai juca. În mintea vestică munca este ceva care trebuie executat cu scopul de a cîștiga bani, iar marea majoritate suferă din cauza presiunii pusă pe capul lor. Dacă nu suferi cînd muncești pare să nu fie ceva treabă valabilă. Munca ca un joc, care produce plăcere este rețeta, la fel cred și eu. Tot asemănător te poți raporta la orice obiect sau situație din viața, inclusiv la o pereche de încălțări.


Lansarea colecției SS 19 Mihaela Glăvan Cluj-Napoca

De cînd nutresc obsesia cu îngerii, îmi apar mereu detalii legate de ei. Am intrat într-o bijuterie unde atîrnau niște cercei aripi de înger :), evident i-am cumpărat, am găsit o aripă de înger, tot bijuterie, pe stradă, apoi căutînd ceva materiale într-un magazin, mi-a picat în mînă un material cu îngeri. Dar mă joc și-mi face plăcere. Apoi pantofii Mihaelei. Poate alții deslușesc alte înțelesuri în funcție de obsesiile lor personale, dar tocmai asta mi se pare fascinant.

Un alt eveniment la care am participat săptămîna trecută a fost Fashion Connect, organizat de publicația de specialitate Dialog textil. Scopul acesteia, deloc de neglijat este, după cum declara Andrei Pena, publisher la Dialog textil acela de “ a pune întrebările momentului în industrie și a încerca găsirea împreună cu profesioniștii domeniului a răspunsurilor adecvate. Dincolo de dezbatere și de informare, se dorește a fi un exercițiu de solidaritate pentru industria textilă și de confecții din România”

De ce m-am dus? Pentru că Fashion Connect. Am găsit evenimentul postat pe LinkedIn și am considerat necesar să fiu acolo. Mi se pare că am făcut foarte bine și voi detalia de ce, dat fiind faptul că numărul designerilor era net inferior față de cel al inginerilor și tehnicienilor.

Problema valabilității designerului în ceea ce reprezintă industria ușoară a viitorului a fost foarte bine pusă în ecuație de d-na lect. univ. dr. Ioana Avram, în condițiile în care Lectra elaborează programe și aplicații sofisticate care ajung să implice clientul consumator direct în designul produselor dorite.

Industria 4.0 cea care unește tehnologiile digitale și internetul cu industria convențională nu mai este un miraj utopic ci o realitatea din ce în ce mai prezentă, inclusiv în ceea ce privește industria ușoară. Am urmărit cu mare interes prezentarea făcută de reprezentanta Lectra Anca Matei exact pe tema de mai sus, privind revoluția digitală și noile oportunități pentru industria modei. Admirativ dar și îngrijorător, cumva.

Ceva mai devreme în cursul dimineții, aflasem de la d-l Răzvan Ionele cam cum funcționează treaba cu digitalizarea în Bangladesh, dînsul lucrînd pentru firma Gherzi International. Ne-a prezentat niște filme scurte de la fața locului după ce programul fusese aplicat. Munca și eficiența fiecărui lucrător erau atent monitorizate de tabletele la care erau cu toții conectați. Toată această rețea era centralizată iar fiecare putea sesiza pe un monitor progresul sau deficiența întregului proces de producție în timpi reali. În funcție de eficiența individuală tableta se colora de la verde la roșu.

Cam așa devin bieții oameni roboței, dar să nu ne pierdem speranța, căci în curînd oamenii vor fi înlocuiți de-a dreptul de roboți, chestie care va scădea costul per total și ne va scuti de traume existențiale, noi avînd și componenta emoțională. Evident, sunt sarcastică, doar mă cunoașteți deja. 🙂 iar în industria ușoară românească toate aceste lucruri vor mai dura ceva.


/

sursa imagine

Am mai aflat că exportul României este în declin față de 2006, cu o rată în scădere de 4, 3 pe an, și că totuși, la noi există 8672 de întreprinderi de prelucrare a produselor textile și confecțiilor cu aproximativ 220 000 de angajați.

Cine ar fi zis? Eu, una recunosc că habar nu aveam. Legătura reală între creativi și industrie este demult scurt-circuitată iar șansele de revenire nu sînt foarte mari, iar în condițiile menționate poate chiar ne- necesare.

Directoarea Colegiului tehnic ”Gheorghe Asachi” din București ne-a povestit din necazurile dînsei în condițiile triste în care colegiul nu se bucură de sprijin din partea firmelor care ar putea avea un real interes în ceea ce înseamnă pregătirea unei forțe de muncă valabile. Ca să atragă tinerii spre meseriile specifice industriei ușoare a folosit sintagma design vestimentar, care sună, așa, mai cool dar este total incorect, după părerea mea, în confuzia generală din România.

Ca să nu închei în această notă pesimistă, după evenimentul Fashion Connect am fost la o expoziție frumoasă la Casa Filipescu-Cesianu care ține de Muzeul Municipiului București, unde m-am bucurat deși într-un timp relativ alert de o ”punere în scenă” inedită a unei radiografii a vîrstelor și a diferitelor generații pe parcursul a trei secole începînd din sec. XVIII și pînă în secolul XX.

Unele lucruri se întîmplă, într-adevăr, ca atunci cînd ești copil. Brusc, ajungi să dai peste lumi nebănuite la care nu te-ai fi așteptat. Așa mi s-a întîmplat și mie. Voiam să merg la o altă expoziție la Muzeul Municipiului București, evident o expoziție de veșminte, dar ajunsesem prea tîrziu în capitală și expoziția nu mai era pe rol.

Doamnele de la intrare mi-au sugerat să merg la aceasta, specificîndu-mi că nu o să mi pară rău și voi putea vedea și veșminte, obsesia mea. Așa am ajuns acolo și am dat peste o lumea aparte, ascunsă între umbrele și luminile ce fereau piesele de uzura timpului. Ca într-o încăpere magică am făcut cunoștința altor vremuri, altor oameni, altor maniere și stiluri de-a viețui. Este o expoziție surprinzătoare care spune multe povești, iar voi știți că mie îmi plac poveștile, deci vă invit să o vedeți pentru că merită.

Botine sf. sec.XIX
Detaliu dintr-o rochie de domnișoară sf. sec, XIX
Ilic de copil sec. XVIII
Jartiere
Rochie de bal Belle Epoque
Rochie de mireasă din catifea roșie cu broderii cu fir de aur sec. XVIII, de fapt un anteriu cum încă se purta la acea vreme.
detaliu rochie de mireasă sec. XWII

Sărbători pline de liniște și împăcare sufletească vă doresc și vă las cu o imagine din aceeași frumoasă expoziție:

Așteptare- o stare prin definiție specific umană

Previous

Obiectele urîte ale modei

Next

A fi sau a nu fi….designer

1 Comment

  1. Mulțumesc 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© Diva și Divanul &2019