Era un film care se chema așa…dar în loc de est era vest și mă simt datoare să updatez în funcție de locație, că na, nu am ajuns în Vest încă 🙂 decît poate în vacanțe. Mă simt, ca de obicei foarte vinovată cînd trece mult timp și nu postez. Jur că nu e chestie de comoditate. Nici măcar mentală. Mie, căreia îmi plac chestiile certe, cred că mi-ar fi mai bine să renunț la Diva decît să mă dezamăgesc singură, cînd nu stau pe cărarea corespunzătoare. Căci ideea de a mă self-dezamăgi nu e una de natură să mă bucure. Că o fac alții, a ajuns să nu mă mai tulbure excesiv.

Ce pot să vă asigur, însă pe această cale- virtuală- de care, iată nu mă pot decide să mă desprind este că viața reală este extrem de fascinantă și de plină de evenimente care bat de departe viața virtuală. Și nici nevoia noastră, a mea, de virtual nu mai este atît de mare și insațiabilă ca alte dăți.

Deci, ce mai e nou pe frontul meu de Est? Multă treabă ca de obicei care mă fericește. Acesta este și pretextul potrivit ca să aduc pe Diva, un proiect personal care se suprapune peste cel de anul trecut, încă neterminat, al colecției Beautiful- acela a rămas gestant și se odihnește. Prea multe contracții. :))

Ca în povestea mea favorită din copilărie, Albă- ca -Zăpada (aici mă fascina începutul, care crea în mintea mea de copil, imagini foarte concrete și precise ale culorilor-alb/zăpada, roșu/sîngele, negru/abanosul) într-o zi de iarnă a anului trecut mi s-a făcut un dor să spun povești- din nou- prin haine.

Familia mea, din partea mamei, are o simpatie pentru cultura rusă, și un mic filon care ne leagă de tot ce-i rusesc, așa că am stat într-un week-end făcînd research și studiind costumul tradițional rusesc. Exact ca în copilărie, puteam închide ochii și-mi imaginam, cu o acuratețe ieșită din comun, povești rusești spuse prin veșminte

Trebuia să merg într-una din serile acelea la o petrecere la care nu m-am mai dus. Am fugit la atelier unde am lucrat la ce veți vedea aici. După terminarea primei ținute- căci treaba se extinde, cum altfel?- și captarea ei magică în imagini pe care i le datorez fiicei mele, Daria, mi-am spus că după un puseu de inspirație, singular care a dat naștere acestui scenariu frumos, potrivit iernii, nu pot și nu vreau să mă rezum doar la atît.

E slow fashion și vor fi mai multe. Doar că durează un an. Atît este tot ce vă pot spune acum. Mai pot spune că îmi doresc să creeze fascinație și magie, și să incite la visare și scenarii personale. Și, da, poate nu are atît legătură cu moda, ci cu costumul, asta prin ultimele pasiuni descoperite care mă trimit periodic la referințe din istoria acestuia.

Apoi sînt foarte fericită pentru că am lucrat cu o echipă de tineri. Iar eu cred orbește în ei. Prima este fiica mea, iar celelalte două fete sînt colege de facultate ale Dariei- Diana, modelul cu privirea fascinantă care spune ea însăși, povești cu propria ființă și Gia care s-a ocupat de make-up aparte. De data asta nu am beneficiat de hair-styling din cauza podoabei de pe cap și a părului Dianei foarte lung pe care am preferat să-l împletim ”rusește” în jurul urechilor, fără alte artificii ne-naturale.

Chiar dacă imaginea capturează un anume moment din timp și te duce cu gîndul la încremenirea într-o anume clipă, aș vrea, mi-ar plăcea, ca după ce ochii nu mai privesc imaginile, să continue în minte, povestea.

Asta-i tot, deocamdată, de pe frontul de Est!

Photo credit DARIA LANGA

Model : DIANA CIUBOTARIU

Make-up: GIA ANAMARIA