Mă regăsesc cu greu, în a scrie, dintr-odată, dar fac eforturi pentru că, în acest caz merită mai mult decât sută la sută. Nu voi putea scrie, probabil, niciodată în presă, pentru că nu pot fi obiectivă şi detaşată, ceea ce nu reprezintă o problemă.
Nu ai cum să fii detaşat(ă) când este vorba despre persoane care te marchează existenţial, sau care ţi-au funcţionat ca repere-modele valabile din tinereţe.

O astfel de persoană este pentru mine creatoarea de modă şi costume Doina Levintza. 


Invitată de onoare a Balului Operei de anul acesta de la Cluj, ce aniversează a XX ediţie, doamna Doina Levintza a bucurat ochii publicului cu o colecţie constituită din patru momente distincte, al cărei numitor comun a fost  bogăţia de culoare aplicată pe  imprimeurile pieselor, croiurile excesiv de feminine tipice anilor ’60 şi atmosferei retro. decontractată, specifică staţiunilor de vacanţă, en vogue din perioada amintită.
Modelele agenţiei Transilvania Fashion au defilat în paşi de twist şi rock, cu zâmbetul pe buze, aducând odată cu ele şi un alt tip de atitudine, veselă, tinerească şi înfloritoare cu care, din păcate, nu mai suntem familiarizaţi.
 Am fost prezentă şi săritoare, sper, la pregătirile din backstage şi la repetiţii. Indicaţiile date fetelor, atât verbal cât şi practic prin sugestii de mişcare de către doamna Doina Levintza, m-au făcut să o iubesc şi mai tare ca înainte.
Dinamică şi plină de viaţă, dar total indisponibilă pentru contactul cu presa, datorat unui tip de modestie atipică, iar, vremurilor noastre, doamna Doina Levintza funcţionează cu brio ca reper pentru multe generaţii.
 Modelele au fost de-a dreptul solicitante în a-şi face poze repetate cu binecunoscuta creatoare, iar dânsa a fost de-o generozitate debordantă în a accepta, în ciuda oboselii pregătirilor de dinaintea show-ului.
Există un tip de delimitare inefabilă între designerul de scenă şi cel de modă, lucru care a fost perfect sesizabil de către cei, care-i cunosc parcursul.
Drumul între cele două mari pasiuni este, sunt convinsă, de multe ori obositor şi sacrificial dar te redă ţie însuţi mai bogat, adaptabil şi vigilent.
Influenţele se amestecă frumos în cele două domenii învecinate şi exemple ca Christian Lacroix, cel curajos în amestecarea texturilor şi culorilor îmi vin în minte, pentru că la fel ca şi el, Doina Levintza este, în primul rând, artist.

Moda, asta pe care o tot pomenesc eu, iubind-o şi urând-o deopotrivă, în conotaţia ei primă şi ultimă nu ţi oferă posibilitatea permanentizării unui anume tip de experienţă artistică. Îmbinarea celor două nu este deloc facilă, dar pentru a vedea imaginea unui succes ce datează de ani, trebuie să cercetaţi creaţiile doamnei Levintza. Cred că veţi fi fericite sau fericiţi, uimiţi sau copleşiţi după caz. De aici pleacă toată aprecierea şi dragostea cu care creatoarea este înconjurată şi asta, pe bune, s-a văzut ieri, am fost martoră.
Departe de noua categorie estetică a ”cool-ului”, care poate, însemna de multe ori, doar nisip în ochii nepricepuţilor, categorie pe care intenţionez să o disec întruna dintre postările viitoare, creaţiile Doinei Levintza se încadrează în cea a frumosului aşa cum era, perceput cam în vremurile la care face referire colecţia prezentată. Multe dintre piese sunt pictate manual iar materialele folosite ţin prin excelenţă, de ceea ce orice femeie poate considera că reprezintă apanajul feminităţii: organza, voal, tul, satin de bumbac, pictate în jocuri fascinante vegetale cu iz de Belle Epoque sau, alteori, geometrice ce ne duc cu gândul la perioada Pop Art, într-unul din tablourile mele preferate.
Culoare. Veselie. Viaţă.
Cuvinte cheie.
Mă gândesc că nu- i nimic mai potrivit decât să vă găsiţi un screen saver cu o creaţie de-a doamnei Levintza care să funcţioneze matinal ca o mantră pentru a începe zilele vieţii noastre corespunzător.