O experienţă aparte- asistent costume la Doina Levintza

Ştiam că mi va fi greu să fac această postare, din momentul când eram deja parte din acest proiect. Mi-e greu pentru că nu aş vrea să scap nimic din munca complexă care se ascunde îndărătul unui astfel de spectacol cum a fost Sweeney Todd, montat de regizorul Dragoş Galgoţiu pe scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, care a avut premiera în data de 16 mai.
Da, a trecut ceva timp şi pare ciudat că aduc acum, în virtual, impresiile de atunci.
 Eu am avut ocazia aparte şi specială de-a  lucra cu doamna Doina Levintza ca asistent de costume, experienţă  pe care mi-am dorit-o, tainic, de pe vremea când eram studentă, şi tata, criticul Mircea Ghiţulescu, m-a prezentat dânsei pe coridoarele Teatrului Naţional din Cluj, unde, la vremea aceea se lucra la spectacolul regizorului Mihai Măniuţiu, Richard al III lea.
 Deşi trebuia să ne reîntâlnim cumva, pentru că doamna Doina Levinza, se preocupa de tinerii designeri, aflaţi la debut şi mi propusese să merg la Bucureşti cu un portofoliu, evenimentul nu s-a mai produs din motive obiective care nu-şi mai găsesc sensul explicării după atâta timp. Am rămas, aşa cu un dor, dacă se poate spune aşa, de-a fi în proximitatea creatoarei de mare anvergură care este doamna Doina Levintza şi conform proverbului aceluia cu ”ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se întâmple”, printr-o răsucire de destin, după ani buni trecuţi de-atunci, anul acesta am avut parte de această experienţă.

Pentru că nu mă bag unde nu-mi fierbe oala, voi face foarte puţine referiri la celelalte aspecte pe care le presupune un spectacol de teatru, în acest caz un thriller musical pe versurile şi muzica lui Stephen Sondheim, având ca punct de plecare cartea lui Hugh Wheeler. Titlul întreg care aparţine şi fimului, lansat în 2007, cu Johnny Depp şi Helena Bonham-Carter în rolurile principale, este Sweeney Todd: The Demon Barber from Fleet Street. Producţia iniţială a avut premiera pe Broadway în 1979. Din toamnă îl puteţi revedea pe scena Teatrului Maghiar din Cluj şi vă asigur că este un spectacol de-o factură neobişnuită în sensul pe deplin pozitiv al cuvântului, cu care nu vă veţi mai întâlni degrabă. Este suficient să pomenesc doar echipa care a lucrat la acest spectacol, în frunte cu regizorul Dragoş Galgoţiu, scenograful Andras Both, doamna Doina Levintza şi nu în ultimul rând trupa foarte talentată de actori ai Maghiarului clujean. Mergeţi!

Revenind la partea de costume, trebuie să specific că distribuţia a fost numeroasă, misiune mai complexă, deci pentru cei implicaţi în această direcţie. Eu am preluat asistenţa de costume când conceptul doamnei Doina Levintza era deja finalizat şi bună parte dintre costumele personajelor feminine erau deja conturate şi date în lucru.
Costumele respectă spiritul epocii secolului XIX în Anglia, unde se petrece acţiunea, aşa încât, complexitatea execuţiei la nivelul cerut de specificul istoric al perioadei, s-a adăugat peste cea dată de numărul lor. Recunosc că eram pe cale să mă pierd între personaje şi numărul ţinutelor pe care le abordează unele dintre ele pe parcursul celor trei acte, de aceea am recurs la fişe pentru fiecare personaj în parte ca să mi simplific munca.

 Judecătorul Turpin unul dintre personajele negative cheie, alături de asistentul său, Bamford, schimbă trei ţinute pe parcursul spectacolului, la fel cu Nellie Lovett, asta doar ca să aducem în discuţie parte din personajele principale. Este multă figuraţie şi tot în tot a presupus conturarea unui personaj colectiv puternic, unde diferenţele stilistice pentru fiecare caracter în parte, au trebuit să existe şi-n egală măsură să dispară când aceştia funcţionau ca un tot, cum s-a şi întâmplat. Taman aici, stă toată capacitatea creatorului de-a dirija inteligent imaginea vizuală creată prin intermediul costumelor. Ei, şi aici avem culoare şi picturalitate, volume şi detalii gândite magistral de doamna Doina Levintza.

O coloratură cu totul deosebită în tabloul general l-au avut prostituatele de pe docurile Londrei. Par costume simple dar au necesitat ore întregi de muncă, la fel ca şi cele ale personajelor masculine cu detalii de croi şi materialităţi specifice creatoarei. Parte dificilă a constituit-o tocmai, vestimentaţia masculină, iar după ce piesele au fost probate pe actori, evident au apărut diferite modificări în funcţie de rolul şi mişcările, nu puţine şi nici calme pe care aceştia trebuiau să le execute.
O să postez imagini de la prima repetiţie cu costume  cu toată distribuţia, pe care le puteţi găsi şi pe pagina de FB a Teatrului Maghiar
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.665106820229612.1073741848.443033942436902&type=3
împreună cu detalii luate de mine, mai cu seamă de la partea de drapare a costumelor fetelor de pe docuri, care sunt de-o picturalitate aparte şi pe care le îndrăgesc, în mod deosebit, probabil pentru că am lucrat fizic, la ele şi mai mult decât atât sunt, foarte fragile. Personajele pe care ele le îmbracă sunt foarte dinamice şi costumul este parte integrantă a jocului, e un costum care se ”joacă”, ca să mă exprim aşa, foarte versatil în funcţie de cerinţele regizorale.

Pe lângă partea vizibilă de in foarte uşor, drapat şi colorat aveau nişte structuri bine gândite de jupoane şi corsete menite să asigure ţinuta pieselor de deasupra. Metri şi metri de material cusut, încreţit, fronsat, cu manoperă complicată, gen couture marca Doina Levintza. În paranteză, fie spus, doamna Doina Levintza este un om de o discreţie şi de o modestie aparte, în raport invers proporţional cu valoarea sa, ceea ce am apreciat o dată în plus.

Doina Levintza este un artist foarte atent la detalii, care pentru alţii par să nu conteze. După ce totul a fost conturat şi gândit a venit cu accente finale de culoare date de accesorii, eşarfe, mitene, legători de păr şi peruci care au definitivat cromatica absolut spectaculoasă. În sală, la premieră, mai îmi şoptea  să merg să mai retuşez câte ceva, ce i se părea că nu dă bine, în pauză, iute.
Nu vreau să par nedreaptă, de aceea voi spune că într-un act de genul acesta toţi factorii sunt esenţiali pentru succes…am ales să vorbesc în detaliu despre costume pentru că aceasta este meseria mea şi o îndrăgesc. Am avut ocazia să constat, o dată mai mult, ce muncă imensă se ascunde în spatele unui spectacol. Ceea ce se vede, din sală este efectul final, care este vârful unui aisberg pe care nu mulţi şi-l pot imagina la proporţiile lui reale.
Aşa că atunci când alegeţi să mergeţi la teatru să vă gândiţi că preţul acelui bilet, aici, în România este departe de a acoperi tot mecanismul de ceasornicărie complicată care stă în spatele unui act artistic, şi că dacă acest mecanism, totuşi funcţionează, în condiţiile unor modele complet eronate băgate sistematic pe gâtul nostru, aceasta se datorează unor oameni care iubesc ceea ce fac până la identificarea completă cu meseria lor.

Previous

Don t forget about yourself

Next

Vacanță

2 Comments

  1. Foarte frumoase costumele, Calina! Sunt cu totul speciale, aparte… Felicitari pentru realizare!

    Ale R.

  2. Multumesc Alexandra…meritul imi apartine intr-o masura mai mica, de data asta. Experienta a fost foarte frumoasa, insa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© Diva și Divanul &2019