Putem să fim, altfel decât subiectivi pe un blog personal? Pretenţia de obiectivitate mi se pare, din start exclusă.
Asta se vrea ca un fel de introducere pentru ceea ce urmează. Totul ţine, până la urmă de subiectivitate şi de percepţiile personale, fie că vrem sau nu să recunoaştem chestia asta, de la alegerea detergentului în supermarket până la like-uri, moneda noastră actuală de schimb, de pe Facebook.( ai like-uri ai parte, n-ai like-uri, n-ai parte ar putea fi considerat motto-ul cotidian)
Chiar şi absenţa lor, ne vorbeşte, astăzi mai mult, ca niciodată despre opţiuni, alegeri şi, în concluzie,subiectivism. Ierarhia valorilor fiecăruia este întemeiată pe doze groase de subiectivism unde, alte variante, chiar dacă, în fapt obiectiv ar putea reprezenta valori, nu le acceptîm ca atare, tocmai din motive subiective.
Desigur, trebuie făcută diferenţa clară între subiectivismul autentic şi subiectivismul născut din diverse remuneraţii sau răsplăţi sau, deloc gingaş spus mite. Există, încă spre fericirea mea, o categorie de oameni care înţeleg să facă chestii fără substraturi absconse, deci nu-i totul pierdut.
Tocmai m-am întors de la Sibiu.
 Cei care mi citesc blogul subiectiv autentic vor ştii deja că mă leagă de Sibiu multe lucruri. Cea mai populară, cele mai populare postări de pe blog, oricâte alte chestii valabile, aş mai fi putut să scot, sunt cele legate de anii mei petrecuţi acolo şi scandalul legat de licenţele foştilor mei studenţi, promoţia 2010 de care mă leagă, evident, subiectiv, nervi şi suferinţe care cu trecerea timpului s-au estompat complet. Dar echipa care s-a sudat atunci, cu oameni tineri care vroiau să facă treabă împotriva unui sistem mafiot, care, probabil există în multe alte instituţii la ora actuală, a rămas valabilă, la fel cu legăturile create. Nici unul dintre ei nu stă în Cluj, dar ne întâlnim, măcar o dată pe an ca să recuperăm amintiri şi să naştem proiecte. Cel puţin asta ne dorim. Din cauza mea, anul trecut nu ne-a ieşit ce ne-am propus. Sper să recuperăm ceva anul acesta şi anul viitor.
Ce mi pare fascinant este să mă întâlnesc cu ei după mult timp şi să-i ascult cum povestesc întâmplări din viaţa lor după absolvire. Pentru că, de fapt, asta e de departe mult mai interesant de urmărit. Stăteam aseară şi-i ascultam şi i-am întrebat dacă îşi dau seama cât s-au schimbat şi trebuie să spun că în bine. Nu sunt in prime time-ul, atât de jinduit de tinerii designeri români care, mulţi dintre ei, confundă pasiunea pentru ceea ce fac cu ideea de a fi cunoscut, pentru că nu provin din familii care ar putea să suţină subiectivismul inautentic al unora pentru a-i promova corespunzător. Hai, nu vă vexaţi că ştim toţi cum stă treaba. Ai parte daca ai…parte. Dacă nu stai  pe tuşă. Ia uite, cum eu în chestia asta nu cred.

Ani ( Ana Maria Silea Sut)https://www.facebook.com/pages/Anamaria-Sut/623236974413820?ref=hl  ne-a povestit despre internshipul ei la Jessie Lecomte, de la Brussels, despre experienţele dar şi responsabilităţile avute în urma constatării abilităţilor sale. Puţină teamă dar şi dorinţa au făcut o să meargă înainte. Ani activeaza la Sibiu şi înţelege să participe constant la manifestări în care să poată să-si prezinte creaţiile.

Feeric Fashion Days 2014- credit foto Horatiu Churutiu

 Diana ( Diana Ribana http://fashion.diana-ribana.ro/) ne povesteşte despre uimirea ei, când a fost contactată de o doamnă suprasituată în high-life-ul sibian care văzuse la o colegă, o pereche de pantofi pictaţi de ea şi a solicitat-o pentru a-i regândi şi recompune garderoba, în care printre tot feluri de branduri consacrate a apărut o rochita verde de a Dianei, pe care doamna o purta constant. Diana a fost profund impresionata, emoţionată şi încântată. Diana activează tot în Sibiu şi pe lângă activitatea de creaţie este şi un model aparte pentru fotografi.

Cristina (Cristina Popovici)https://www.facebook.com/cristinapopovicidesigns
povesteşte mai puţin, dar lucrează cu tenacitate şi răbdare cum rar poţi întâlni. Proiectul ei de master de la Cluj a numărat 3 rochii speciale, cusute în ore imense de muncă despre care am mai vorbit şi pe care le puteţi vedea pe pagina ei de FB. Una dintre piese era compusă din mii de bucăţele de plastic tăiate din firele perfuziilor şi cusute cu o muncă sisifică una de cealaltă sub deviza REuse, REduce, REcycle, REthink. A studiat la Dundee, în Scoţia  la Duncan of Jordanstone College of Art  tehnici de imprimare şi prelucrare textilă. Acum activează în Sibiu şi şi-a păstrat maniera de muncă migăloasă.

Cealalta Cristina( Cristina Moga) https://www.facebook.com/AtelierKristinaMoga este un Capricorn ultraperfecţionist, motiv al meu de tachinare încă din vremea studenţiei, care lucrează pentru o firmă italiană ce produce, printre altele, marochinăria Gattinoni şi în paralel are propria sa mică afacere. Cristina e căpoasă, meticuloasă,  pedantă cu execuţii tehnice impecabile, aşa cum şade bine unui capricorn autentic… şi răzbătătoare, dar la modul nederanjant. Fizic e gingăşia întruchipată. Cristina activează la Sebeş.

Dorin (Dorin Piştea) este surpriza mea cea mai plăcută. Dorin lucrează de ceva vreme la belgianul Nicky Vankets (care si-a deschis un punct de lucru la noi în ţară) http://www.nickyvankets.com/ sub directa lui oblăduire şi îşi însuşeşte tehnici couture, care în plus îi şi plac. Dorin mă întreabă zâmbind dacă am cusut vreodată la maşină fără picioruş şi eu îi răspund că nu, iar el începe să mi explice de ce se procedează aşa, e pentru cusutul materialelor cu pietre sau mărgele. Mai îmi povesteşte şi  multe, alte detalii interesante,pentru noi, cei din branşă iar eu mă gândesc dacă e acelaşi, care întrebat cum îşi vede una din schiţe transpusă, a ridicat ardeleneşte din umeri şi mi a spus că nu, dar politicos a specificat că sigur ştiu eu 🙂 Dorin activează la Mediaş.

Acestea ar fi lucruri foarte sumar povestite, pentru că updatările  noastre au durat două zile şi mai multe terase fermecătoare, din Sibiul pe care l iubesc tot subiectiv şi autentic. Sunt fericită că nu s-au pierdut pe cale, deşi fetele, mai sensibile şi mai problematizante ca femeile, au îndoieli, descurajări şi mici tristeţi pe care m-am străduit să le reduc amintindu-le că au vârsta frumoasă a tinereţii când totul, dar absolut totul este posibil. Şi chiar dacă nu funcţionează  ca designeri într-un sistem articulat corespunzător, faptul că fac ceea ce le place e foarte important.
Sper să mă creadă când le spun şi că succesul, sau ceea ce consideră fiecare subiectiv, că e acela: prestigiu, statut financiar aparte, celebritate, de ce nu, acel prime time de care vorbeam, nu se realizează peste noapte ca fantasmele sau mirajele din poveşti ci cere trudă zilnică şi determinare, şi că astea sunt asezonate de multe ori şi cu stările de tristeţe şi de îndoială şi de lipsa încrederii in tine dacă nu eşti băgat în seamă. Mai mult decât atât, dacă nu eşti fiul sau fiica, sau amanta lui cutărică trebuie să stai la rând.
Valoarea, şi nu cea subiectivă cere proba obiectivă a timpului.