Da, evident, mă simt vinovată că nu am mai postat nimic.
 Asta ca să răspund la eventuale întrebări presimțite de ale celor care îmi caută postări noi. Blogul e ca o iubită/iubit pe care o/îl  știi acolo, no matter what și te întorci din viața ta atât de busy, câteodată,  către el…e mereu acolo…dacă cumva nu îl va șterge cineva.( odată n-am putut intra pe contul meu, nu e glumă)
O profesoară de a mea din facultate, pe care am înteles-o mult mai târziu, ca manieră de a lucra cu noi, ca studenți,  și anume când mi-a venit mintea la cap 🙂  proces care a coincis cu vârsta de 38 de ani și cu postura de cadru didactic myself, extrem de competentă și perfect conștientă de chestia asta (d-na profesoară, zic) a remarcat, într-o discuție a noastră,  că blogul meu si scriitura lui conțin urme de suflet. Mie mi s-a părut un mare compliment atunci și simt nevoia să o spun acum. Anul acesta, și nu doar scriitura sau blogul a reprezentat un an cu urme de suflet. E greșit să spun asta?
 Vă deranjează sau vă jenează în realismul tragic al cotidianului în care ne bălăcim?
 Pentru că am observat că nu e de bon ton să ți afișezi emoția=urma sufletului în public circles, că nu dă bine. Ba da, dă bine dacă nu ai identitatea reală și dacă nu ești circumscris ei…ai voie să ai și să manifești emoții în identități ascunse…sau absente, ca să mi citez un titlu de colecție.
 În fine, e toamnă, my favourite time of year, când totul moare, dar mie paradoxal, îmi place să văd frunzele galben-ruginii cum se dizolvă până la macerare, în apa ploii reci ca  distrugerea ultimă ce conține în sine regenerarea inevitabilă, într-o perfectă unitate a contrariilor.
Toamna pierzi și câștigi în egală măsură. Aștept să mă întrebați de ce. Voi răspunde, dar nu acum.
Am avut un an cu urme multe de suflet și sunt sută la sută recunoscătoare pentru asta.
Toamna mă face meditativă – argument pentru postare.
Q&A:
E blog de modă?
Da. De un anume fel, special, de a întelege aparența dată de veșmânt, dincolo de imediatul acesteia, dincolo de notele sale de vârf.


Mulțumirile mele modelelor: Ioana, Alexandra, Anda și fiicei mele, Daria.
And last, but not the least…mulțumesc Crina Prida pentru viziunea specială colată la marea artă peste a mea…și pentru tot 🙂
http://crina-prida.blogspot.ro/
http://crinaprida.com/
http://www.facebook.com/pages/Crina-Prida-Photography/202195653132401?fref=ts