Anul 2012 se vrea un an al provocarilor, cel putin asa am fost anuntati. Asa se manifesta cu siguranta, despre asta pot sa depun marturie, pentru mine.
 Am avut ocazia speciala si aparte sa colaborez in ultima luna,  cu regizorul si scenograful  Nic Ularu la montarea unui nou spectacol al sau, al doilea, pe scena Teatrului National din Cluj Napoca: Cealalta moarte a Ioanei d’Arc de dramaturgul bulgar Stefan Tsanev.
Provocarea o reprezinta pentru un fashion designer rugat sa se ocupe de costume, in primul rand, operarea cu un alt tip de expresivitate decat cea uzual promovata de fashion designeri. De aici, teama si usoara inhibitie in secunda cand tu nu ai avut decat de putine ori ocazia sa te manifesti ca atare. Asta din punct de vedere profesional. Din punct de vedere sufletesc, pentru ca in cazul meu, lucrurile se leaga diferit, a fost o incantare sa patrund intr-o lume in care, odinioara,eram ca la mine acasa, cand mica fiind,  ma preumblam de mana prin culisele teatrelor cu cel care a fost criticul de teatru si scriitorul Mircea Ghitulescu, tatal meu.
Spectacolul a avut premiera in ziua de 12 iunie la Sala Euphorion si se va juca, probabil in stagiunea urmatoare tot acolo, deci sper ca am reusit sa va starnesc curiozitatea.
Mi-a placut sa vad la premiera multa lume tanara, asta in alta ordine de idei.
Spectacolul se desfasoara intr-un spatiu relativ restrans intr-o proximitate destul de mare cu actorii, atat cat sa simti ca faci parte din acea lume. Mi-e greu sa incerc sa fiu obiectiva pentru ca nu am fost un simplu spectator de data aceasta, desi uneori mi-as fi dorit-o. Personajele spectacolului sunt doar trei la numar: Ioana, Calaul si Dumnezeu. Intr-o cheie extrem de concentrata si esentializata, deci, veti avea ocazia, in raport invers proportional, sa asistati la un tip de problematizari si dileme deloc simple ale unei umanitati dezumanizate.

Inainte de aceasta experienta, am reusit sa ma familiarizez cu modul cum designeri ca JPG , Christian Lacroix sau Zandra Rhodes au avut ocazia de a se plia pe genul acesta de oferta artistica care transcende lumea fashionului in sens pozitiv absolut. Era pentru o lucrare a mea care se afla intr-un stadiu oarecum incipient, inca. Am retinut din toate peregrinarile mele teoretice, esenta unui interviu cu Christian Lacroix care sublinia diferentele intre aceste doua tipuri de design de costum conform carora detaliile din couture si materialitatile sau finisajele speciale nu au nici un fel de insemnatate in designul costumului de teatru. Prioritara este silueta si  plasticitatea ca si unicitatea figurii puse in slujba personajului  iar manierele de tratare si structurare libera a materialitatilor neconventionale duc  pana la obtinerea efectelor scontate.

Cu alte cuvinte poti fii extrem de creativ cu mijloace restranse. O alta trasatura extrem de importanta este data de latura practica.. Actorul trebuie sa se poata misca in voie fara nici un fel de incorsetare specifica vanitatii fashioniste-feminine cu exceptia cand acest lucru este cerut de rol….mie imi convine de minune cand hainele sunt subsumate unui tel mai inalt…
Ii multumesc, ca de obicei, Crinei Prida pentru poze si pentru devotamentul special http://crinaprida.com/
Si regizorului Nic Ularu pentru increderea acordata.