Despre femei, și nu doar atît.

Acesta este un blog personal, al unui om care este specializat în designul vestimentar. Cei care nu știți despre asta dați un search pe google. Nu sînt nici infatuată nici arogantă.

Îmi permit să încep postarea cu această precizare, ca să nu fiu interpretată că sesizez aspecte negative. O să-l aduc din nou în discuție, a nu știu cîta oară pe Pascal Bruckner cu a sa carte, Tentația inocenței, unde într-un capitol al ei, ne pomenește, pe bună dreptate, de cît de repede ne supărăm în această epocă, pentru indiferent ce, și cum alegem, de multe ori, să ne purtăm ca niște copii răsfățați.

Dacă îndrăznești să-ți exprimi părerea tranșant, vei fi, mai devreme, sau mai tîrziu, marginalizat, iar asta se presupune că ar trebui să-ți inducă frica. Acea frică că nu vei fi validat în grupurile sociale în care tu îți dorești să strălucești. Atîta pagubă, zic eu, dar fiecare decide pentru sine, iar eu îmi asum tot ce spun.

După cum ați remarcat blogul meu, care anul acesta face 10 anișori, continuă să trăiască fără advertising și alte chestiuni care fac deliciul bloggerilor consacrați. Dincolo de asta, fiind al meu, iar eu achitînd anual o sumă pentru acest domeniu,  cred că pot să postez tot ceea ce rezumă convingerile mele estetice, care nu sînt deloc nefondate, iar eu aleg să le exprim cum doresc, în nici un caz crispat. Este ca și cum aș sta cu prietenii virtuali la un vin virtual, deci nici vorbă de scorțoșenii gratuite. Ok. That was the intro.

Miercuri, 21 martie am avut ocazia să particip la Conferința de leadership feminin patronată de revista The Woman, care a avut loc la Grand Hotel  Italia. Îi mulțumesc încă o dată, pe această cale, Dianei Arieșan, unul dintre editorii foarte drăgălași ai publicației, care a avut amabilitatea să mă invite la acest eveniment. Sînt sinceră, cînd spun că nu m-am dus cu gîndul să stau pînă la sfîrșit, dar am stat. Consider că toți, oricînd, avem de învățat, din orice. Și chiar așa a și fost. La numărul mare de participante, este evident că și preferințele pentru unii sau pentru alții dintre speakeri sînt absolut subiective.

Sînt  convinsă că marea majoritate a femeilor au clacat emoțional la prezentarea Melaniei Medeleanu cu Magic Camp, fundația care se ocupă cu sprijinul copiilor bolnavi de cancer, cea mai profundă dramă umană, după părerea mea, de care  nu îndrăznim nici cu gîndul să ne apropiem. Eu am reținut ceva chiar magic, am păstrat ceva în memorie din prezentarea ei, care cred, suna cam așa:

” Durerea aceea, împărțită pe fiecare dintre noi, pe mai mulți oameni, doare mai puțin.”

Cătălina Ponor, mi-a mers direct la inimă, pentru simplitatea felului în care vorbea, ilustrînd acea singurătate interioară a alergătorului de cursă lungă, toate zbaterile și durerile unei cariere cu suișuri și coborîșuri, modul cum etichetele puse de oameni din exteriorul tău, care n-au nici ce mai vagă idee cu ce te confrunți, te pot demoraliza, dacă ești sensibil, și cum, într-adevăr, textul cu dacă vrei, poți nu e doar un slogan de reclamă.

Cătălina Ponor- imagine din PDF-ul de prezentare

Cătălina Ponor- imagine din PDF-ul de prezentare

Problemele care apăreau expuse în mai toate prezentările sînt cele legate de statutul etern al femeii de carieră, de mamă și soție. Oricît de greu credibil este, încă, piedicile, care apar în momentul apariției unui copil sînt cît se poate de reale, iar perioada presupusă pentru statul acasă cu cel mic, le poate scoate din cursă foarte ușor. Marea majoritate a angajatorilor nu sînt deloc încîntați la aflarea acestor vești firești pentru parcursul existențial al unei femei. Cantitatea de misoginism este și ea prezentă în minunatul sec. XXI, chestie de care ne credeam scăpate. Olga Melihov, conducătoarea sucursalei pe România a BNP Paribas Real Estate, unul din liderii pieţei imobiliare din Europa, ne-a povestit cum, la Kiev fiind, șefului său i s-a părut foarte potrivit ca după una dintre întîlnirile la vîrf de business, aceasta să-i care servieta, și cît de important este costumul masculin care setează discriminarea profesională în Rusia.

Povestea servietei- din prezentarea PDF a Olgăi Melihov

Povestea servietei- din prezentarea PDF a Olgăi Melihov

Mi-a mai plăcut teribil de mult Delia Dan de la Oriflame, o femeie voluntară, zîmbitoare, ambițioasă, care ne-a povestit cum și-a gîndit parcursul pas cu pas, cum se trezea la orele mici ale dimineții ca să-și poată face dublul job, inițial, pentru că voia să facă din Oriflame afacerea sa personală de succes.

  Tot în aceeași manieră, am admirat-o pe Doina Cepalis în cadrul dezbaterii cu public, și a fost necesar să dau search repede pe google pentru că mă făcuse foarte curioasă. Ni se povestea ca un fel de leitmotiv despre cădere și ridicare, despre a nu te lăsa și a merge înainte cînd tu vezi cumva acea versiune a ta, mai bună, cu ochii minții. Și, da, oricît de stereotip sau clișeu, vi s-ar putea părea, femeile chiar au o îndîrjire nemaipomenită cînd își pun ceva în cap.

Pe locul întîi în preferințele mele a fost Ela Moraru, ea fiind managerul pe România al mult accesatului Google, pentru calitatea deosebită a informațiilor, pentru prestație, acuratețe, prezență. Dacă în trecutul nu foarte îndepărtat era prețuit IQ, apoi EQ, am ajuns ca în zilele noastre să fie valorizată inteligența socială, SQ și chiar cea de adaptare AQ, în contextul transformării continue și în viteză a parametrilor în care ne mișcăm cu toții. A prezentat programele pentru educație inițiate de Google, despre care nu prea știm, noi muritorii, nimic și cum anul trecut, sper să nu mă-nșel, au fost instruiți 20.000 de profesori din mediul pre-universitar pentru schimbarea metodelor de predare, despre care știm, însă cu toții că sunt perfect ne-consonante cu noile generații de elevi.

Alte celebrități cunoscute de marea majoritate- Maia Morgenstern, extrem de emoțională și foarte în viteză, între două drumuri, Mona Nicolici, altfel decît o știți de la Tv, foarte inteligentă și fină ca femeie- o surpriză foarte plăcută- a răspuns la secțiunea de dezbateri cu public, și cele deja pomenite- Cătălina Ponor și Melania Medeleanu. Partea de fashion care mă interesa pe mine, a fost susținută de Olga Johnston Antonova, inițiatoarea Circular Fashion, care a vorbit despre moda sustenabilă, despre consumul inteligent de fashion și despre reciclare, o temă foarte actuală în Occident, dar care, după părerea mea, în România mai are de trecut multe punți, poduri sau chiar tunele pentru a fi asimilată corespunzător.

Imagine din prezentarea PDF- Olga Johnston/ Circular Fashion

Imagine din prezentarea PDF- Olga Johnston/ Circular Fashion

Imagine din prezentarea PDF- Olga Johnston/ Circular Fashion

Imagine din prezentarea PDF- Olga Johnston/ Circular Fashion

De aici voi face o trecere mai mult decît naturală spre partea de critică vestimentară, care poate va deranja pe multe dintre noi. Mi-o asum perfect. Pînă să ajungem să reciclăm modă, cred că, esențial este să suferim, noi înșine, un fel de reciclare mentală. Programe de educație există, cum sublinia și Ela Moraru, doar să nu ai suficiența atotștiutoare specifică mentalității balcanice post-comuniste. Nu exagerez cu nimic, pentru că veți vedea înșiruite cîteva imagini care dau seama perfect despre opțiunile vestimentare majoritare. Publicul feminin român trebuie educat și prin intermediul The Woman, în acest sens, și deși benefică prezentarea d-nei Johnston pentru specialiști, pentru 600 de femei, din care cred, că 30 la sută erau înveșmîntate în tema evenimentului, nu era, defel, de actualitate.

Picioare goale în sandale de vară, într-o zi în care a nins.Nu mai discut estetica fustei

Picioare goale în sandale de vară, într-o zi în care a nins. Nu mai discut estetica fustei

Eu aș fi ales tema codurilor vestimentare. Mi se pare necesară pentru educarea gustului public. Deși conferința s-a ținut la un hotel, într-o sală, care servește celebrării nunților, nu acesta era scopul evenimentului sus-amintit.

Eternul satin și eterna dantelă, amplasate aiurea ca ocazie de îmbrăcare

Eternul satin și eterna dantelă, amplasate aiurea ca ocazie de îmbrăcare

Eram la nuntă, nu la conferință. Tocmai s-a dat darul.

Eram la nuntă, nu la conferință. Tocmai s-a dat darul.

Foarte multe dintre participante au ales o așa zisă vestimentație de gală, aceea care mă oripilează pe mine, cînd e pomenită. Nu am înțeles de ce. Era ziuă, era mijlocul săptămînii, era o conferință care s-a încheiat la ora 18.00. Și printre gazdele evenimentului am văzut donșoare îmbrăcate în rochii lungi, de seară, de catifea, cu decolteuri generoase și cercei candelabru, cu bentițe de cap, gen anii 20, ca într-un carnaval destul de suspect.

Colier curcan și pantofi argintii

Colier curcan și pantofi argintii

 

Fake kimono style, botine argintii, ciorapi negri, costum alb și cizme negre

Fake kimono style, botine argintii, ciorapi negri, costum alb și cizme negre

Vă asigur pe această cale, că ceea ce vedeți este surprins la suprafața problematicii și că nu s-a ocupat nimeni cu fotografierea intensivă a tuturor gafelor vestimentare.

Gafa  vestimentară se produce cînd tu nu înțelegi să acordezi hainele cu specificul evenimentului, momentul zilei și al anotimpului, cu particularitățile anatomiei tale, și cu niște reguli ce trebuie cunoscute dinainte legate de un minim gust estetic.

Cam atît dragele mele. Cu simpatie și considerație, Călina Langa

Lasă un comentariu