Un mic update. N-am mai scris demultișor. Așa e primăvara asta, se pare că. Scriu acum să povestesc puțintel că o nouă colecție se pregătește să iasă la lumină. Știu că am mai spus asta pe undeva, pe blog odată.

Cîteva cuvinte pe scurt despre ea se cer spuse. Este inspirată din perioada glamorous a anilor ’30 și are ca punct de referință pe Madeleine Vionnet, cea care a brevetat croiul în biais, adică croirea pe firul diagonal al materialelor, croit ce dă suplețe și fluiditate pieselor ce alunecă ușor și fin pe corp, punîndu-l într-o lumină aparte.  Tehnica croirii în biais nu este una ușor de stăpînit și cere ceva ani de experiență. Un alt creator care a resuscitat această tehnică mai tîrziu este John Galliano, resuscitare venită la pachet și cu amprenta contemporană  a vremurilor în care el a creat.

Creație Madeleine Vionnet 1920

Creație Madeleine Vionnet 1920

 

 Creație John Galliano

Creație John Galliano

Ineditul pieselor create este dat de faptul că unele din ele vin combinate cu un fel de centuri/obi( brîul lat specific costumului tradițional japonez) ce conțin fragmente de goblenuri reciclate, îmbogățite manual prin aplicații de mărgele și strassuri.

Moodboard Beautiful 2018

Moodboard Beautiful 2018

Un alt aspect după care am jinduit mult este cel al colaborării cu Horațiu Weiker care vine cu frumoasele sale bijuterii să complimenteze creațiile ce se vor foarte feminine și fine.

Știu că poate suna stereotip ce spun, dar o să vă las să vă convingeți singuri. Drept să spun am obosit foarte tare de chestii conceptuale, grele, problematice și încep să agreez din ce în ce mai mult o zonă neostentativă în designul vestimentar. Întrebarea cu moda care este, sau ar trebui să fie o artă, nu mai face obiectul interesului meu, nici teoretic și nici practic.

Astăzi m-am vînturat timp de patru ore pe pagina mea de design de pe facebook. Am făcut ordine, am șters enorm și sper ca în cîteva zile bune să reușesc să o updatez și pe ea, cu ce-am făcut în ultimii ani.  Dar oare este important să se vadă ce faci? Lumea noastră încearcă să ne convingă că da. A vedea, a ajuns mai important, acum decît a simți. Totul se întemeiază pe văzut, pe imagine și mai puțin pe simțire, pe intuiție.

În fine, tot ștergînd pe acolo, am constatat cu surprindere cum modificarea noastră interioară, în acest caz, a mea, dictează necesitatea sau inutilitatea unor imagini, mărturie a unor acte de creație din trecut. N-am avut nici un regret sau remușcare să șterg ceva ce, acum, nu mă mai reprezintă. În timp ce ștergeam mi-am amintit cum venind spre atelier, acum cîteva zile, urmăream pe fereastră zborul unui porumbel care se ridica de la sol, întinzîndu-și aripile către soarele cald de aprilie. Nu știu de ce, acest gest m-a făcut să mă gîndesc, atunci, și-mi suțin părerea și acum, la semnificația diferitelor gesturi în Univers. Cea care acordă importanță dramatică diferitelor tipuri de gesturi executate de diferite ființe este mintea noastră cea complicată. Ea împarte ca un mare dictator gesturile, acțiunile în banale, semnificative, importante, grandioase, etc. Niște biete categorii le văd acum. Dar dacă nu ar fi ieșit ceva  pentru mine în săptămîna care tocmai a trecut, ceva ce-mi doream foarte tare, toată teoria mea fariseică s-ar fi risipit ca praful în vînt.

Căci, da. teoretizăm doar cînd ne dă mîna. Cînd totul este așezat după voința noastră. Am auzit undeva ceva legat de creierul nostru care plăsmuiește realitatea numind așa doar ceea ce convine minții, ego-ului, voinței. Tot ce scapă de sub controlul acestora nu are cum să fie realitate de aceea cînd se întîmplă ceva ce poate fi considerat un necaz, despărțire, boală, moarte ne aflăm în negare.

Beautiful.

Cause life it is beautiful. I still believe it. De aceea am ales lucruri simple, aparent. Beautiful sper să poată fi prezentată în iunie și mai are elemente surpriză cu care vă voi tachina pe parcurs.

Aceeași

Călina

Lasă un comentariu