După cum se poate observa din ritmul ardelenesc al postărilor mele recente, nu mă prea îndemn la scris. O fi din cauza căldurii, din pricina unei veri supra-pline și foarte calde, din  cauza rubricii de la radio Cluj pentru care dedic ceva timp, habar n-am. Promisul și atît de dragul Calendar al designerilor pe care mi l-am dorit viu pe anul acesta, a rămas și el de căruță…dar cum zilele noastre de naștere, se întîmplă anual nu-i pierdut proiectul căci aniversările, norocul nostru sînt repetitive.

ZIDUL

Acum vreau să vă povestesc despre Berlinul vizitat de mine într-un city break datorat prezenței Dariei mele acolo, cu o bursă. Pentru că nu vreau să vă întristez spre final, din motive de vacanță, și pentru că în august totul trebuie să placă și să nu fie excesiv de deranjant, o să spun din primul moment că ceea ce m-a impresionat cel mai tare este Memorialul dedicat Zidului Știam că fusese ceva odios, dar nu aveam detalii. Acum le am. Mi-am luat și o carte foarte bine documentată în imagini cu cele petrecute. Vă spun atît ca să pricepeți ideea, care pe mine mă chinuie de cînd am fost acolo…imaginați-vă că pe mijlocul caselor voastre se stabilește o graniță,  iar fața casei poate cădea spre Est, în vreme ce dosul său cade în Vest, imaginați-vă cum părinții sau bunicii voștri sar sau coboară pe funii de la etaj ca să ajungă în Vest. De la etaj,  căci ferestrele de la etajele inferioare au fost blocate și treptat și cele de sus vor fi zidite. Că pruncul vostru merge la bunici în Est și nu se mai poate întoarce, că fiii se -nsoară și vă fac semne cu batistele din Vest, peste nenorocitul de zid, pentru că voi nu ați putut merge la nunta lor. Nice, nu-i așa? E nice cum puterea de decizie a unor popoare e nulă în fața intereselor  mărețe ale politicii.

Case cu ferestre zidite

Ce altă metaforă mai sinistră există pentru întemnițare decît asta?

E bine, din cînd în cînd, din comoditatea unor ani trecuți peste noi fără războaie și conflagrații majore să aruncăm cîte-un gînd către aceste nedreptăți imense ale istoriei. E o setare bun pentru răsfățul cotidian, un mic duș suedez care te poate face mai responsabil, poate.

REICHSTAG

Dincolo de istoria acestei clădiri care adăpostește Parlamentul german, o istorie la fel de agitată ca și a țării însăși, dincolo de măreția ei arhitectonică, și cînd zic măreție mă refer exact la dimensiunile clădirii, dincolo de toate acestea, ce m- a impresionat a fost faptul că poți vizita Reichstag-ul pe gratis, fiind suficientă doar o programare fie online, fie la fața locului, dar care servicii implică multă lume ce stă la dispoziția vizitatorilor în număr de cel puțin 3 milioane pe an. Cînd pătrunzi  în clădire are loc un control, exact ca la aeroport,  și toate acestea, finalmente, cer costuri imense, doar ca nemții să-și popularizeze inteligent istoria, arhitectura, și pînă la urmă chiar stilul lor de viață. Clădirea Reichstag-ului se afla în partea de vest în perioada Zidului, la cîțiva metri mai încolo fiind trasă granița între cele două Germanii. Reconstrucția efectivă a început odată cu reunificarea Germaniei după 3 octombrie 1990 și a fost finalizată în 1999. Cupola de sticlă gîndită foarte futurist  de Norman Foster oferă o priveliște rară asupra Berlinului, în vreme ce dedesubt se poate vedea aula unde se strînge Bundestagul german. Înainte de a se începe propriu zis reconstrucția clădirii, Reichstag a fost împachetat artistic de Cristo și de soția sa, doar acest fapt în sine atrăgînd o mulțime de vizitatori.

Reichstag-ul împachetat de Cristo

Reichstag-ul împachetat de Cristo

This slideshow requires JavaScript.

 

KUNSTGEVERBEMUSEUM

De ce acest museu? Păi e foarte simplu. Adăpostește o colecție impresionantă de costume și piese  de-ale creatorilor celebri dispuse cronologic de-a lungul galeriilor găzduite de un spațiu modern și aparte. Expoziția beneficiază de un audio-guide gratuit care te introduce în atmosfera saloanelor de altădată cu muzica inclusă și cu observații ce pot deschide apetitul pentru acest tip de expunere și necunoscătorilor.

This slideshow requires JavaScript.

  SPIONAGEMUSEUM

Ah, Muzeul Spionajului a fost ca un fel de cireșică pe tort. Citisem eu înainte despre acest muzeu și eram foarte curioasă să-l văd, așa încît, cu tălpile dureroase de atîta mers, ne-am oprit pentru o vizită. Ce socotisem prost era timpul, căci nu-ți ajunge o după-masă pentru a-l vedea corespunzător. Trebuie răbdare și studiu serios. Pe lîngă exponatele specifice și explicații extrem de savante, muzeul deține și o parte ghidușă interactivă care face vizitatorii să se apropie diferit de niște aspecte, ce altfel ar putea părea aride. Ne-am scris numele cu codul Morse și apoi ni le-am printat, am căutat bugs într-o cameră cu detectorul, ne-am pozat ca spioni în outfit-urile puse la dispoziție de ei, ce mai tura-vura, ne-am distrat copios. Mie mi-au plăcut, de bună seamă, toate obiectele charmante tipic feminine, cu care spioanele erau dotate în misiunile lor.  Tot felul de minuni, care aparent păreau doar arme de luptă feminine și punct.

Pe scări către secrete

Siluetele dețin figuri reale ale spionilor cu povestea fiecăruia

Poșeta cu cameră încorporată

Sutien din anii ’80 cu cameră încorporată

Mecanisme diferite plasate la fel de diferit

MAGAZINUL DE PĂLĂRII AL FIONEI BENNET

Un magazin superb aflat în proximitatea galeriei Plan B, unde fie-mea a făcut un internship de vară. Mi-au plăcut nu doar pălăriile din care una, mică, mititică, ce-i drept cu broderii manuale- era la vreo 850 de euro, asta a propos de cît crede lumea că merită o pălărie în România, ci și modul cum erau expuse, faptul că din stradă aveai perspectiva inside-ului atelierului aflat în vitrină, detaliile luxuriante, atmosfera de lux și feminitate rară zilele astea. Fiona Bennet este, de altfel un designer britanic stabilit de ani buni la Berlin și recunoscut pe plan internațional. Dați un ochi pe site că merită.

Fiona Bennet Store

This slideshow requires JavaScript.

HACKESCHE HOFE

Ultima chestiune pe care o mai postez datorită atmosferei aparte, așa de potrivită cu o zi de vară. Las Sony center-ul cel futurist deoparte de data asta și vă plimb scurt la Hackesche Hofe, un complex de curți interioare, în care intri pășind dintr-una în alta, extrem de cosy și plăcute, cu magazine de designeri și locuri de adăstat unde ne-am oprit și noi pentru o înghețată de lime cu mentă. Stînd acolo și așteptîndu-ne rîndul la înghețată, am avut timp să mă gîndesc la cîte locuri minunate or fi existînd în lumea asta și frustrarea imposibilității de  a fi ubicuu se face simțită în lăcomia noastră umană. Dar totul pe rînd și cu calm cum zic sloganele.

This slideshow requires JavaScript.

Pe pagina de Fb a Divei voi încărca mai multe imagini fashion pentru cei/cele care doresc. Vă pup și vacanță plăcută!

 

Lasă un comentariu