Cîteva cuvințele.

Nu multe. Un scurt updating. A fost ziua mea. Ziua mea nu înseamnă mare lucru la fel ca Revul. A fost o zi, acum 48 de ani, cînd mama s-a chinuit să ne aducă pe lume. Asta pentru că numai cine a făcut-o, for real, știe cu ce și cu cît se mănîncă prăjiturica asta, aparent bună. Poate nu întîmplător am primit mesaje din State cu ”happy mother’s day”. Bizarele coincidențe care îmi continuă gîndurile ca niște codițe.

Una peste alta, on my  way to fifties, sunt mai fericită decît oricînd.

Dar nu tipul de fericire declamativă, care țipă din rărunchii imaginilor demonstrative. E un alt tip de fericire care presupune selecție și vorbit mai puțin, în care spațiul personal are rol primordial și micile plăceri personale, asemenea.

Dacă cei ce-mi sunt aproape, fizic sau în gînd, pot pricepe asta, rămîn acolo unde sunt deja. Dacă nu, ei se vor distanța, încet, fără cel mai mic efort din partea mea și fără amenințări de curățenie pe FB.

Pînă la ziua mea, a fost o săptămînă extenuantă. Profesional și relațional. Am dat, fără să o cer, de oameni cu problemele lor, săracii, care încearcă să-ți dinamiteze ție feng-shui-ul. Obositor. Atitudinea tranșantă, ca de cele mai multe ori rezolvă totul. Tranșant dar cordial. Acum e ok.

Vreau  să spun doar, că vîrsta care vine peste noi, peste toți, nu-i un neajuns. Deloc. Dacă n-am ținut să ma scălîmbăi într-o petrecere de dragul de a primi cadouri, sau a interacționa formal, cum se întîmplă adesea, aceasta fost alegerea mea, pentru sufletul meu, care vrea liniște și autenticitate. De altfel mă scălîmbăi singură de cîte ori am ocazia, în atelier în timp ce lucrez. Credeți-mă pe cuvînt. :D.

Pentru mine vîrsta nu e o spaimă, pentru că mă port ca un copil, de multe ori și sunt sănătoasă, dar pentru care mulțumesc mereu.  Da, trebuie să recunosc că nu mi-a fost ușor să văd cearcănul de la ochiul stîng mult mai adîncit, decît îl știam, sau multele fire cărunte înainte de styling-ul Corinei. Dar ce pot face? Nimic. 🙂

Nu postez imagini decît două, cu noi doi, cu mine și cu Radu, și una cu New Yorkul creat ad-hoc acasă, petrecere surpriză dată de familia mea, sîmbătă seara. Foarte fun.

Dar da, fac sport, mănînc cît pot de healthy, n-arăt prea rău și sunt foarte busy.  Nu  cred că trebuie să pun tot timpul poze ca să vă conving, nu-i așa, de mica mea fericire comună cu atîtea alte mici fericiri de pe planeta asta.

Să ne vedem cu bine la 49. 🙂

me

Lasă un comentariu