A venit vara cu totul peste noi. După o pauză de ”bloguit”, m-am  reîntors  cu forțe proaspete către voi, cu o serie de povestioare reale  despre creatorii de modă care au făcut istorie.

Ideea mi-a venit datorită anotimpului pe care îl traversăm, care nu îndeamnă la profunzimi extreme. Vara, spuneam odată, te îndeamnă, fără să vrei, la un soi de dispersare mentală datorită luminii, căldurii, momentelor multe de socializare. Lumea nu are răbdare, (oricum, din ce în ce mai puțină), disponibilitate și chef de a fi încărcată cu chestii grele.  Goana de profunzime înspre chestii facile este una din tarele epocii noastre, unul din trendurile foarte actuale, adoptată cu succes de mulți.

Așa încît Diva&Divanul trebuie să stea pe val. Că e vară și vrea și ea la mare. După cum bine ați sesizat și metasliderele au prins atmosfera light and easy a verii, în vreme ce blogul se apucă de ”bîrfit” avînd ca sursă de inspirație, biografii ale unor creatori celebri. Luați-vă limonada, mojito, berea sau ce mai preferați fiecare și în vreme ce valurile mării vă scaldă tălpile dați un ochi încoace!

Nimeni nu s-ar fi gîndit vreodată că pe taciturnul și introvertitul Balenciaga l-ar fi legat,  vreodată,  o relație de prietenie cu cea care a fost Coco Chanel. Ea însăși o fire controversată, conturată din contraste puternice  de umbră și lumină, cu o părere excesiv de bună despre sine și  destul de conștientă de calitățile sale, nu  era genul dispus să facă concesii oricui. Se știe deja, cum se exprima, oricît de des avea ocazia față de creația lui Paul Poiret și cît de mult îl agrea pe acesta.

Balenciaga cu Chanel au fost apropiați o vreme. Atîta timp cît Balenciaga a înțeles să-i facă pe voie lui Coco. Împărtășeau aceeași obsesie pentru perfecțiunea mînecii deși manierele de lucru îi deosebeau radical. Balenciaga își gîndea și regîndea mereu forma mînecilor, în vreme ce Chanel păstra același tip de mînecă cu răscroitura foarte îngustă și capul de mînecă înalt ce dădea purtătoarelor un aer vulnerabil și fragil, pe care se străduia să o îmbunătățească constant.

Balenciaga essayage

Chanel essayage

Coco îl considera pe Balenciaga ”singurul couturier” care era în stare ”să dea formă materialului, să-și asambleze creația și să o coase de mînă. Restul sunt doar designeri” obișnuia ea să declare.

Această opinie a fost repede uitată în momentul în care Balenciaga  a refuzat să apară public, într-un interviu cu ea în Women’ s Wear Daily, publicație pe care, de altfel, el o detesta.

Chanel mizase prea tare pe relația bună dintre ei, promițîndu-i redactorului șef o poză cu ei doi, într-unul dintre locurile fancy ale Parisului. Se știe clar că Balenciaga nu iubea publicitatea și interviurile. Cînd Coco l-a întrebat  dacă face o poză cu ea, Balenciaga a crezut că este doar pentru uzul lor personal, iar în momentul cînd a aflat detaliile a declinat propunerea lui Chanel. Aceasta și-a onorat promisiunea făcută, singură, dînd niște declarații absolut hidoase despre Balenciaga, despre homosexualitatea sa, cum nu are nici cea mai vagă idee despre corpurile femeilor, pe care le îmbracă în halul în care le îmbracă, toate la modul public.

Balenciaga, care nu știa limba engleză nu a aflat decît mai tîrziu despre acest interviu, datorită iubitului său care i-a citit și tradus articolul, într-o bună zi. Fire foarte sensibilă, ( apropiații spun că el a plîns din cauza acestei trădări)  nu a putut pricepe cum cineva de care fusese atît de apropiat a putut sacrifica această relație doar pentru o poză, pentru o imagine? Cum o relație care părea atît de autentică, a putut fi sacrificată în scopul cîștigului de imagine? Cum cineva pe care îl crezuse prieten adevărat a putut declara atîtea enormități? Chanel era frustrată. nu obținuse ce dorea.

Tot ce Chanel i-a dăruit vreodată lui Balenciaga, inclusiv portretul său, executat de Cassandre au fost returnate. Cînd Chanel a murit, în 1971, Balenciaga a fost prezent la înmormîntarea sa, prins în imagine de data aceasta tocmai de Women’ s Wear Daily (ce ți-e și viața? :D) dar Hubert de Givenchy, amicul său a refuzat să-l însoțească, uimit cum poate acesta să meargă după ceea ce îi făcuse Chanel cu ani în urmă.

Balenciaga, elegant și discret ca întotdeauna  a spus că în viață există lucruri pe care oamenii  trebuie să le uite și mai ales răutățile  făcute. Să se odihnească în pace, a adăugat el.

În lumea modei, și în lumea exterioară a imaginii, a statului vizibil, bun de împroșcat în ochii celor nu foarte avizați, aceste întîmplări sunt la ordinea zilei. Sacrificarea autenticului în favoarea imaginii este ceva ce nu durează. Nu știm dacă Coco o fi avut vreo remușcare, istoria nu pare să o consemneze. Dar memoria o păstrează pe Coco, exact așa cum ea s-a străduit să pară. Admirată, temută, poate dar nu iubită.

Coco Chanel

Traducere și prelucrare Diva&Divanul

după cartea Balenciaga/ The Master of Us All/ His Workrooms His World de Mary Blume

Lasă un comentariu