Începutul lunii lui Cuptor m-a găsit la Sibiu, la dorința tinerei designere sibiene Anamaria Șut, de care mă leagă nu doar colaborarea, în calitate de fost student-profesor, ci și o viziune foarte asemănătoare în a privi designul vestimentar, moda. Anamaria este un tînăr designer care pe lîngă cunoștințele specifice preluate în cadrul universității, a continuat să-și îmbunătățească gradual, tot ce înseamnă partea de tehnică implicată în această meserie, să-și extindă orizontul încercînd domenii conexe designului vestimentar ( anul acesta, nu mai departe, a urmat un curs cu Kristina Dragomir la București, pentru a deprinde noțiunile de bază în creația de pălării), tehnici de broderie și multe altele.

Împreună cu Ani, care mi-a pus la dispoziție într-o sîmbătă toridă, tot rezultatul muncii sale de cîteva luni buni, am conturat în schițe și cuvinte, felul cum avea să prindă viața expoziția Trachten. Work in progress, în spațiul pus la dispoziția artistei prin bunăvoința Forumului  German din Sibiu. Dorința tuturor celor implicați a fost ca expoziția să aibă loc cu ocazia Întîlnirii sașilor de pretutindeni, eveniment derulat în perioada 4-7 august.

Este foarte greu să surprinzi într-o postare pe blog, sau într-un interviu toată tevatura care conduce la expunerea publică a unui act artistic, dar totuși găsesc a fi o chestiune de dreptate aceea de a povesti puțin cum s-a ajuns la această frumoasă expoziție.

Anamaria a început cam prin 2015 o muncă de cercetare legată de portul popular săsesc,  ce a implicat căutarea  de materiale naturale, țesute tradițional și legătura cu meșteri care puteau să-i ofere informații despre confecționare și tehnici, bazîndu-se pe sprijinul celor de Forumul German, care aveau nevoie de niște costume săsești noi pentru diversele lor activități culturale. De aici nu a mai fost decît un pas și o idee pentru concretizarea unei expoziții pe care, o puteți revedea, sper, în toamnă, mai amplă și găzduită într-un spațiu asemenea.

Implicarea unui designer de modă într-un astfel de proiect are avantaje pentru ambele părți. Pentru, Anamaria care nu-i prea vorbăreață public, dar se deschide poveștii, cu pasiunea căutătorului autentic, în fața celor apropiați, a însemnat foarte mult.

De la desenele florale în peniță, motive de inspirație pentru cravatele masculine și vestele de catifea feminine, pînă la transpunerea lor manuală în broderie, de la stilizarea inteligentă și oarecum contemporană a sursei de inspirație, fără a pierde din vedere punctul de pornire, pînă la propunerea cumva actualizată și posibil de- a fi văzută  la nivelul străzii, de ce nu? drumul ei nu a fost unul care se poate rezuma sec sau arid în cîteva cuvințele. Este o muncă în progresie, ca să forțăm traducerea din engleză.

Întreaga muncă a unui ”făcător”, (cum îmi place mie să spun, designerilor) este una invizibilă, ocultată de multe ori de poleiala evenimentului, dar dedesubturile, ca și în cazul pieselor de haute-couture tradiționale sunt foarte prețioase și foarte relevante.

Redau mai jos un scurt text  despre Anamaria Șut care dă perfect seama de continuitatea unui demers profesional, text care se putea citi și la intrarea în expoziția Trachten .Work in progress:

Anamaria Șut a absolvit secția design vestimentar a Universității Lucian Blaga din Sibiu, apoi masterul la U.A.D Cluj. Ea este cîștigătoarea concursului Inspired din 2009, cu o colecție ce avea ca punct de plecare identitatea portului popular din zona Sibiului, pe tendința, acum, și mai actuală, a slow fashionului.

A urmat apoi, un masterclass la Florența în cadrul proiectului Dream unde focusul era pe  ideea tradiției reactualizată prin noile tehnologii disponibile.

Colaborarea cu Forumul German din Sibiu a început la finele anului 2014, iar apoi printr o  etapă amplă de cercetare și căutare a vechilor surse de inspirație, designerul a realizat costumele populare săsești ce sunt astăzi în patrimoniul ansamblului de dansuri a forumului.

Anamaria Șut este un tînăr designer pasionat și dedicat muncii sale, iar dincolo de concretul veșmintelor se ascunde o muncă asiduă de realizare manuală, cu acul și ața, fir cu fir a broderiilor și detaliilor, care ne bucură, azi, privirea.

Expoziția este constituită din două axe principale în centrul cărora se află elementul unificator, CĂMAȘA proprie atît vestimentației masculine cît și celei feminine. Pe axa longitudinală publicul se întîlnește cu tradiția, iar pe cea transversală se întîlnește cu reinterpretarea personală a designerului.

Sursele initiale de inspiratie atent urmărite în desen, fotografie și lucrătură se vor intersecta cu o viziune contemporană a instalației din centrul încăperii cămașa supradimensionată, ca un fel de axis mundi în care converg aparențele masculin /feminin.

foto by me

           Am  gîndit expunerea pieselor pe ideea de suport transparent, cele tridimensionale pe niște perdele imense de tifon alb în planul vertical, iar în cel orizontal desenele, componentele bidimensionale pe hîrtie de calc, ca un fel de repetare a texturii unui șorț foarte vechi, din 1885, piesă aflată în expoziție, ideea transparenței ca o metaforă a amintirii din trecut în prezent.

 Ah, și dacă cumva nu se înțelege ce e cu costumele astea, și ce caută ele acolo, vă răspund foarte simplu. Sunt creația Anei la modul integral. Există în expoziție și cîteva piese vechi, vintage,  după cum spuneam, ce fac legătura cu vremurile actuale. Cu speranța că veți putea vedea o nouă ediție a expoziției în toamnă vă las să vă delectați în compania imaginilor surprinse de Cristian Bisca.

 

Lasă un comentariu