La mulți ani și bine ne revedem în 2018 și pe blog!!!

După cum ați observat cei care obișnuiți să-mi citiți postările, ultimele două postări au beneficiat și de o variantă în limba engleză tradusă de tînăra și frumoasa mea colaboratoare Deniz Ortay. Postările vor fi cînd și cînd în engleză în funcție de timpul meu și a lui Deniz. Asta înseamnă că eu trebuie să fiu mult mai organizată și să-i livrez la timp textul în limba română pentru traducere, deci, o altă provocare pentru 2018. Dacă mă lovește spontaneitatea cum se întîmplă adesea, și consider că merită textul tradus în engleză promit să o fac eu însămi.

N-am găsit perioadă mai bună pentru a trece în revistă, parte din temele de la ADH Conference 2017, decît aceasta. Deși am început anul ca și cum nici nu l-aș fi terminat, mă adun puțintel pentru această poveste și încerc să recuperez din notițe și amintiri ce mi-a plăcut acolo din multele teme dezbătute. Ce mi-a plăcut și la ce am avut acces, multe dintre prezentări fiind desfășurate concomitent.

Este surprinzător cît de mult și de diversificat se poate vorbi despre veșminte și epoci.  Tema de anul acesta a conferinței este despre perioada primului război mondial 1910-1920 și intenționez să particip din nou, încercînd să aduc în discuțiile femeile de lume, mondene,  ale perioadei respective din România, evident. Dar asta mai încolo, nu acum.

O temă foarte interesantă a fost cea care lua în discuție vestimentația spionilor în timpului celui de-al doilea război mondial, modul cum veșmintele trebuiau să-i facă să dispară sau să fie invizibili, în condițiile în care anumite mărci sau firme aveau o identitate clară care putea să dea de gol spionul aflat într-o altă țară. Erorile puteau fi fatale, în caz contrar.  Din păcate, exemple vestimentare păstrate sunt puține iar memoria a fost recuperată de Emma Treleaven din mărturii orale și imagini fotografice existente.

Dressed to Disappear: Fashion as Camouflage during the Second World War Emma Treleaven, MA Bletchley Park Trust

O altă temă cuceritoare și actuală, datorată și modului de prezentare absolut spontan și natural al speaker-ului Andrea Severson de la Arizona State University a pus în dezbatere similitudinile dintre stilul lui Michelle Obama și Kate Middleton,  a căror imagine de ”stateswomen” este esențială. Modul cum amîndouă se folosesc de mix and match, amestecând mărci de lux cu mărci mass-market, cum știu să-și facă banii să valoreze, fără să risipească. Erau imagini ce documentau apariția celor două, repetat cu aceleași veșminte favorite, dar și  fotografii ce demonstrau susținerea designerilor locali ca și un fel de ” sartorial diplomacy” care nu deranjează public cum o face ostentația, de pildă, a Melaniei Trump. Un fel de democrație vestimentară prezentă în opțiunile celor două, care nu ezită să aleagă vestimentație  mass market de la H&M, Target, Hobbs, pe care o potrivesc cu piese de designer, depășind  percepția comună a ceea ce este ”fashionable” sau potrivit pentru niște prime doamne, transformînd inclusiv ideea de fashion icon consacrată, fără discuție, și prin  intermediul social- media.

sursahttp://researchandramblings.blogspot.ro/ imagine:

sursa imagine: http://researchandramblings.blogspot.ro/

First Lady Michelle Obama and Catherine, the Duchess of Cambridge: Challenging the Boundaries of Fashion Andrea J Severson Arizona State University, Tempe

First Lady Michelle Obama and Catherine, the Duchess of Cambridge: Challenging the Boundaries of Fashion Andrea J Severson Arizona State University, Tempe

Provenit dintr-o combinație bizară care amestecă comics-urile, jocurile video, reclamele publicitare, cinematografia, literatura, muzica, (tot ceea ce presupune ficțiunea)  cu social media, cu caracterele ficționale  și ideea de costum, cosplay este un fel de subcultură de mare succes,   a cărei denumire este derivată din ”costume” și ”play” combinate între ele, făcînd referire la persoane care se înveșmîntează ca și personajele preferate , încercînd să le păstreze trăsăturile și caracterul. Fenomenul a apărut în Asia de Sud-Est și s-a răspîndit ulterior în Statele Unite și Europa, de mai mulți ani deja. Subiectul  a stîrnit interesul lui Sarah-Mary Geissler pînă la identificarea totală în demersul său de cercetare. Ea s-a amestecat în marile evenimente de gen, London Film sau ComiCon, costumată fiind , ca să culeagă impresii și date pentru subiectul lucrării sale. De ce am vorbit de social media aici? Marea majoritate a celor care adoptă și sunt fericiți să se joace în acest mod sunt tinerii din generația actuală, ușor deformați de interacțiunea permanentă cu virtualul, iar prin intermediul cosplaying-ului aceștia reușesc să-și mascheze public identitatea în real, la fel cum ea este deja protejată de virtual.

Cosplay: Fandom, Transformation, and Fictional Identities in a Twenty–First–Century Subculture Sarah–Mary Geissler, BA University of Brighton

Cosplay: Fandom, Transformation, and Fictional Identities in a Twenty–First–Century Subculture Sarah–Mary Geissler, BA University of Brighton

 

Chrys Plumley   s-a ocupat de un subiect foarte aparte, ca să zic așa, și care mie mi-a plăcut teribil atît ca idee de studiu cît și ca abordare. Tomb Effigies:
Dressed to Cross the Ultimate Boundary. 
Puteți vedea cum Chris explică într-un scurt video de pe Youtube, preocuparea lui pentru tipul de monumente funerare în care defuncții erau reprezentați ca și cum ar fi în viață, în posturi care sugerează fragmente de viață cotidiană, un stil aparte în sculptura funerară pe care o pune pe seama hughenoților refugiați din Olanda, făcînd referire la Samuel Baldwin, un artist sculptor ce a realizat mare parte din sculpturile analizate de el în cadrul prezentării. Chrys ne-a povestit, printre altele că în Anglia sunt o excepție monumentele funerare în care defuncții sunt prezentați în postura clasică întinși și dormind cu mîinile încrucișate pe piept. Defuncții erau reprezentați cu toată pompa statutului aparte pe care l-au deținut în timpul vieții, iar hainele cu detaliile lor dădeau seama despre acest status.

Tomb Effigies: Dressed to Cross the Ultimate Boundary Chrys Plumley Morley College, London

Tomb Effigies: Dressed to Cross the Ultimate Boundary Chrys Plumley Morley College, London

Legat exact de acest aspect al posturii și înveșmîntării, prezentarea portughezei Diana Rafaela Pereira a reprezentat o noutate insolită pentru mine, personal.  Luînd în discuție și analizînd reprezentările statuare ale Madonelor din secolul XVI și XVII din Peninsula Iberică, lucrarea a pus în evidență amestecul cumva,  ciudat al sacrului cu profanul dat de veșmintele în care statuile erau îmbrăcate. Acest aspect al înveșmîntării unor obiecte de cult care facilita percepția credinciosului despre divin, ca o traducere, cumva, accesibilă, în tendințele modelor din acea perioadă. Veșmintele și bogata ornamentație a statuilor, înzestrate de către enoriașe, cu piese de valoare, în gesturi de supremă adorație, se schimbau relativ, des, pe parcursul anului liturgic. Statuile Fecioarei reprezentau, deopotrivă,  opere de artă ce înglobau sculptură, artă textilă, orfevrărie și bijuterie. Acestea erau supuse multor mutilări și modificări tocmai în scopul de a fi îmbrăcate, deși practica în sine era dezavuată de clerici și Biserică. Cu toate acestea practica a supraviețuit de-a lungul secolelor.

The Virgin’s Clothes: Dressed Sculptures of Our Lady in Portugal and Spain Diana Rafaela Pereira, MA University of Porto, Portugal

The Virgin’s Clothes: Dressed Sculptures of Our Lady in Portugal and Spain Diana Rafaela Pereira, MA University of Porto, Portugal

Francisco Antonio Ruiz Gijón, 1704 Hermandad de la Divina Pastora de las Almas - Santa Marina Sevilla

Francisco Antonio Ruiz Gijón, 1704 Hermandad de la Divina Pastora de las Almas – Santa Marina Sevilla

Un alt subiect care m-a captivat a fost cel al, așa-numitei Artistic Dress, prin aceasta înțelegîndu-se un anume tip de a purta piese de vestimentație, stilizate și personalizate într-o manieră nonconformistă vis-a -vis de linia modei anilor 1848-1900 la care lucrarea face referire. Este un anume stil pe care femeile din cercurile artistice ale acelei perioade, înțelegeau să-l adopte în scopul diferențierii și sublinierii unui statut aparte,  a unei atitudini și percepții artistice în contextul severității perioadei victoriene.  Ieșită din canoanele și normele estetetice ale perioadei, rochia ”artistică” era preferată de artiști și de modelele acestora, numai dacă ne gîndim la Dante Gabriel Rosseti și la curentul pre-rafaelit, fiind agreată ca un mijloc de exprimare potrivită a fanteziilor  artistice, iar ca statement avînd destul de multe similitudini cu  dandysmul, reversul masculin al tendinței.

 What Is Artistic Dress and What Can We Do To Stop It? Robyne Erica Calvert, PhD Glasgow School of Art

What Is Artistic Dress and What Can We Do To Stop It? Robyne Erica Calvert, PhD Glasgow School of Art

Cu regretul mărturisit de a nu posta decît o parte și aceea, sumară din prezentările audiate, sper să fi reușit prin cuvinte să vă stîrnesc interesul pentru diferitele povești și conotații ce pot fi deslușite din dosul ”banalelor” veșminte, ca o promisiune și o deschidere către un orizont ce merită cercetat și admirat în consecință.

Lasă un comentariu