La sfîrșitul acestei luni,  am ocazia aparte de a prezenta o lucrare pe tema costumului de curte românesc în cadrul Annual Conference of Dress Historians de la Londra.

Tema generală a conferinței este: INTERWOVEN: Dress that Crosses Borders and Challenges Boundaries.  În cadrul acestei tematici, mai mult decît generoasă, am ales să analizez cîteva imagini ale costumului de curte românesc, întru o cît mai bună ilustrare a mixajului pe care îl prezintă acesta în urma unei nu mai puțin tumultuoase istorii.

Titlul lucrării este: Interwoven Boundaries: Various Stylistic Influences in Romanian Court Costume.

 

Aceasta este partea aridă a postării și, sper eu, a prezentării. Partea toridă, este că sunt mai mult decît încîntată să merg într-un loc unde toată lumea vorbește despre HAINE, la modul inteligent, analitic, diferit și foarte motivant. De aceea, am ales această ocazie, sau ea m-a ales pe mine, pentru că îmi doresc foarte mult să aud dezbateri interesante ( dacă intrați pe site, unde am pus eu linkul veți vedea puzderia de teme incitante și abordările diferite ale participanților) legate de veșmînt. Accentuez acest cuvînt și nu cel de modă.

Veșmînt de curte. Galeria de artă veche românească a Muzeului Național de Artă

Moda, așa cum este ea astăzi, cu toată măiestria execuțiilor de înaltă clasă, este un bussines în toată puterea cuvîntului, care se folosește cu precădere de iluzia imaginii pentru a vinde la greu. Ce-i așa de rău în asta, m-ați putea întreba, îndreptățiți? iar eu v-aș răspunde că absolut nimic, doar că dacă studiați domeniul cu atenție și sunteți cît de cît înformați, puteți cu foarte mare ușurință să aflați chestiunile mai puțin drăgălașe din spatele cortinei de catifea și mătase. Citiți interviuri cu designeri celebri, debarcați sau demisionați de bună-voie pentru că nu mai făceau față presiunilor, unde de multe ori partea cu creația autentică nu are nici o legătură. Să lăsăm. Nu acesta era scopul meu.

Fragmente de țesături de tip renascentist de catifea broșată, pătrunse și pe teritoriul românesc datorat schimburilor comerciale cu Veneția

Este o ocazie aparte de-a te întîlni cu subiecte și oameni care au ce să povestească despre istoriile veșmintelor, să găsească înțelesuri care nu sunt la îndemîna oricui, acestui domeniu frumos. Precaritatea unor astfel de manifestări la noi în țară, lipsa unui interes real pentru partea nevăzută dar nu mai puțin profundă a modei, cea reală, lipsa unor teoretizări valabile care să stîrnească sau măcar să incite la o formă de apetență, în primul rînd în tagma specialiștilor și apoi a unui public, care, cu-adevărat trebuie educat m-a făcut să mă orientez spre această direcție. În rest, de prezentări de modă mediocre, care ”ventilează” același tip de propuneri, unele cu iz pseudo-prețios de conceptualitate expirată și exprimată ca să ascundă lipsa reală de idei, nu cred că mai este nevoie.

Portretul brodat al Mariei de Mangop, aflat la mănăstirea Putna

 Așa numitele ”fashion studies”, teren de cercetare și preocupare de dată relativ recentă, există în Occident de ceva vreme, iar una dintre promotoarele și deschizătoarele de drumuri este Valerie Steele directoarea FIT, istoric, curator, redactor șef al  revistei Fashion Theory și autoarea a numeroase publicații de fashion din care amintesc  acum doar Encyclopedia of clothing and fashion  și tot ar fi suficient.  Există preocupare pentru studii teoretice legate de modă, acolo unde există, firesc, un sistem închegat al modei. În bîjbîiala românească care se tot prelungește, atît la nivel politic cît și social, ceea ce se petrece sau mai degrabă nu se petrece în domeniul meu de interes nu este decît oglinda perfectă a bramburelii.

Plasă de păr de tip renascentist, Galeria de artă veche românească. Muzeul Național de Artă al României

Acesta este fondul pe care m-am decis să mă reorientez independent și perfect asumat, avînd și experiența și pregătirea necesară pentru acest tip de încercare.  Frumusețea și detaliile speciale pe care le-am întîlnit pe parcursul unei perioade destul de lungi de cercetare m-au făcut să fiu deja răsplătită, așa încît ce va să vină de-acum încolo îl consider un bonus personal.  Analiza mea se va referi doar la secolele care acoperă ceea ce în Occident a însemnat perioada Renașterii, la noi mascată sub alte expresii stilistice, dar mai multe detalii, după conferință.  Am ales să vorbesc despre asta, pentru că mi s-a părut firesc să prezint ceva legat de țara mea, fiind și singurul participant român acolo.  Dincolo de asta, costumul românesc de curte prezintă niște particularități de negăsit în alte zone. Modul cum au fost preluate și asimilate, reinterpretate influențe stilistice  diverse este de natură să intereseze, cred eu, la nivel global. Postez cîteva imagini care vor face obiectul analizei la fața locului și nădăjduiesc să-mi onorez prin prezența acolo apartenența la acest loc din care, iată, n-am putut pleca.

Domnița Ruxanda, fragment din pictura murală a bisericii Curtea de Argeș înainte de 1526

 

 

Lasă un comentariu