Probabil că ideea de a fi diferit este una de natură să sperie oamenii de bun simț. Bunul simț este și el, o categorie cam precară, azi, căci, din această perspectivă eu aș putea părea chiar nesimțită, în unele cazuri, or eu nu mă consider.

Bunul simț a ajuns să fie un clișeu de care ne folosim perfect pentru a-i manipula pe ceilalți cu voie sau fără voie și a-i face să se simtă mici, cînd le trîntim în față chestia că nu-l au. M-a amuzat în săptămîna ce tocmai a trecut, încărcată peste poate cu banchete, roze și nevroze, o imagine pe care o și postez aici, pe blog:

Sper că este foarte clară ideea, precum este, acum și intro-ul meu. A fi diferit într-o majoritate care, doar crede că este diferită este un act de curaj. A fi diferit stilistic este ceea ce mă preocupă pe mine, dar această diferențiere este doar efectul unui alt fel de a fi, în primul rînd mental, afectiv, rațional și spiritual. De ce lupt eu acuma, cu lingurița mea insignifiantă pentru această idee?

detaliu de rochie/ colaj de diferite materialități aplicate pe bază de tafta de mătase naturală

Pentru că de fapt, toți suntem foarte diferiți dar, într-un mod bizar, suntem, de mici, în căutare de modele. Modelul pare ceva demn de urmat dar el este exact ceea ce va te va introduce în turmă. Luați ce spun atît din punct de vedere stilistic, că, na, sunt modistă, vorba aia, dar luați-o și mai profund că nu sunt doar atît.

Categoria prințese, ca-n imaginea de mai sus cu fetițele cele mici înveșmîntate în volane, tul-uri și dantele este cultivată, exact de la aceasta fragedă vîrstă, la fel cum, de pildă, unui băiețel care plînge, i se spune că bărbații nu plîng, sau e bine să-și mascheze emoțiile, că numai femeile plîng. De aici, ulterior se nasc catastrofe în lanț, la maturitate. Omului, dacă i se repetă cu stil și convingere o anumită afirmație, ajunge să creadă despre sine că este exact așa. Vedeți ce sensibili suntem?

 

În acest context să fii Batman devine metafora perfectă pentru a fi diferit. Diferitul ăsta e o altă categorie care se manifestă în personalitățile reale, asumate, construite sau gata născute așa. E o expresie perfectă a unității în diversitate. La fel cum corpurile, mințile, temperamentele nu seamănă între ele, nu văd de ce la banchete, fătuțele trebuie să fie la fel. E ceva ce nu-mi intră in cap.

Săptămîna care a trecut a marcat și întîlnirea mea cu un tată altfel, cineva foarte cunoscut în lumea culturală clujeană, națională și internațională care a vrut să dea cu tot dinadinsul de mine, nu avea contactul meu,  ca să creez fiicei sale, din clasa a opta o rochie de banchet. M-a amuzat cum m-a interpelat telefonic, spunînd-mi că are o divă prematură ce necesită să fie înveșmîntată. L-am rugat ca atunci cînd ne vom întîlni la mine în atelier, diva prematură să aibă măcar un mic punct de pornire ca să economisim timpul scurt ce-l aveam la dispoziție pentru realizare. Domnișoara a venit cu o idee simplă, o rochie scurtă, neagră în două straturi tăiate cloche, iar corsajul cu tipul de răscroitură americană, care dezvelește oblic și destul de generos umerii, decolteul fiind la baza gîtului. El îmi specifică galant că nu trebuie ca rochia să arate, evident, așa, și arată fetei printr-un gest rochiile din Identități absente 2011, pozate de Crina, aflate pe pereți. Ideea noastră începe să se compună, eu explicîndu-i ei, că e un pic prea tînără pentru negru și fac rapid ceva schițe în care îi explic ca vom face totuși două straturi dar cel de dedesubt va fi mai pe corp, iar cel superior va fi tăiat cloche și transparent lăsînd la vedere subtil niște jocuri grafice care îi plăcuseră tatălui ei.

Poveste lungă spusă scurt: după peripețiile a două probe, una de croi și una de detalii grafice dar nefixate decît prin ace, ajungem la concluzia că fata vrea, totuși rochia simplă. Noi doi nu ne lăsăm și încercăm să-i explicăm fiecare, cum a știut de elegant că e important să încerci să fii altfel diferit. Dimineața dinaintea livrării piesei, vorbesc la telefon cu tatăl ei, ușor neîmpăcat că am forțat noi nota. Ea vine, ia rochia pe ea și începe să zîmbească în fața oglinzii. Îmi spune că e foarte frumoasă rochia și pleacă încîntată. Mission accomplished.

Ce este de remarcat aici este modul în care acest părinte, tată, culmea!!!!  a reușit să conducă abil, o minte în formare, spre un alt tip de ofertă vestimentară. O formă de educație timpurie, dar elementară pentru dezvoltarea unui alt fel de gust decît cel comun. Mi-a și spus la telefon că el crede cu adevărat că o haină deosebită este ceva ce duci cu tine peste timp. Cred că dacă fiecare părinte ar încerca acest lucru cu copilul său, chiar dacă vă poate părea o chestiune facilă chestia asta vestimentară, banchetele, reuniunile, străzile, ar arăta diferit. Am fi mai mulți Batmani așa cum merităm să fim. Am fi mai mulți dispuși să nu facem compromisuri, să ne înregimentăm în diferite capcane safe, fiind ne teamă de reacțiile manipulante ale celorlalți, care sunt fie invidioși, fie limitați sau. ne-educați. Despre asta e vorba.

Această prezentare necesită JavaScript.