Imagine-mai bun, mai real decît realitatea

O să am grijă să-ți furnizez cea mai tare imagine despre mine pe care tu o vei înghiți.

Jur.

Știi de ce?

Pentru că o să am grijă să o accesorizez cu tot ce e trendy these days.

Și these days e trendy să faci tot ce poți să pari altfel decât ești. Să pari altfel decât frustrat, trist,  că n-ai partener, parteneră, carieră,  că nu- ți mîngîie singurătățile nimeni, să faci bluff cu propria ta viață.

Că dă bine să creadă alții, să vadă alții că ești cool, că ești ocupat peste poate, că ești the best in the west.

Realitatea, aia neretușată e aia în care ai îndoieli și tristeți, temeri și incertitudini, aia în care te blamezi că n-ai făcut destul, că nu poți să-ți depășești condiția, că te consideri prizonierul tău și nu știi cum să scapi.

Dă-i cu bere, dă-i cu whisky, dă-i cu vin. Fă ce poți să scapi propriului tău scrutin. Greșește și nu spune iartă-mă

. Promite și uită-ți promisiunile.

Erai tu, mereu, mai important decît altul, mereu tu în goana după tine fără să știi că ți vrei autenticitatea.

Mare curvă moda asta, care ne face să putem părea altceva decât esența noastră ultimă, care ne păcălește că suntem cool, înțoliți, farisei.

Vorba lui Jung care zicea că omul face tot ce poate ca să evite întîlnirea cu propriul său suflet.

Modă și suflet…hm…oximoron

Pune o pălărie neagră și bagă o privire Greta Garbo. Știi cîți cumpără rahatul ăsta? De ce naiba oi fi ales să fac design vestimentar/modă/fashion?

Pisica neagră, ceasul rău…iubesc ce fac…nu iubesc curvele imaginii modei. That s it. I’m happy although și asta e o postare viscerală că am conjuncție de Saturn cu Marte  pe ascendent, ăia de credeți în bullshit-uri de astea.  Eu cred și-mi asum tot ce spun. Pune pălăria aia nenorocită care acoperă creștetul  și bagă-mi o privire misterioasă.

1-Greta-Garbo

Știu că nu ești tu. Ești propria ta proiecție în ochii tăi încă lipiți ca la puii de mîț.

See ya

Previous

Rădăcini

Next

File de jurnal- NY I

2 Comments

  1. Cea mai mare minciună ne-o servim nouă înșine, abia apoi căutăm să o întreținem servind-o celorlalți.
    Dar tu, oare nu ești tu sinceră când lucrezi, simți și trăiești ca designer?
    Eu cred că ești. Cred, pentru că respiri frumusețe. Și în frumusețe cred. Frumusețea este momentul de sinceritate absolută între noi și noi înșine, noi și alții, noi și univers. Poate că e Dumnezeu care se ascunde în sufletele noastre chinuite și încărcate cu prea multe gunoaie lucitoare și înșelătoare.
    Așa cred eu, nu mă blama.

    • Cred că fiecare are firesc o imagine protectoare pentru exterior. Nu pretind să nu existe așa ceva. Dar cînd lucrezi mai mult la o imagine falsă, ce știu eu…de invincibil, om de succes, om fericit…în detrimentul autenticității cred că e o problemă. În meseria mea, e multă poleială. În jurul meu, la fel. Dacă spun ceva direct lumea începe să mă deteste, dar măcar știu exact cu cine am de a face și cu cine nu. Eu sunt sinceră cu mine…și în rău și în bine. Am trăit ani de amăgiri pe care nu voiam să-i văd cum sunt. Acum muncesc mult cu mine ca să mă pricep. Nu-i simplu. Mulțumesc, încă o dată. Ai grijă multă de sufletul tău. 🙂

Lasă un răspuns

© Diva și Divanul &2017