Mi-a venit vremea la scris. N-am un plan de urmat pentru că merg pe ideea de spontaneitate. Nu-i nimic de programat, sau dificil. Încerc să transmit impresii cu acuratețe estompată de trecerea timpului. Probabil că ceea ce rămîne în memorie e ceea ce a contat subiectiv pentru mine.

Veți avea parte de un parcurs  fashionistic, cultural-artistic, facil  sau dificil, complex sau superficial, pigmentat cu considerațiile mele.  E vacanță acum și merge.

Nu pomenesc de primele două zile care au însemnat doar magazine și shopping de început de sejour, pentru că eu nu prea am răbdare în magazine, de felul meu. Excepție fac magazinele de pantofi din orice colț din lumea asta.

Trăiască pungile...PLINEEE!

A treia zi am vizitat Met cu  expoziția de care am pomenit deja pe acest blog și apoi MoMa.

Metropolitan Museum NY

Am mers în plimbare de-a lungul lui Fifth Avenue, cu Central Park West, în dreapta, pe o ploicică de mai, măruntă, mocănească care ne-a pătruns pînă la piele. Asta am sesizat-o mai tîrziu, când  admiram picturi în muzeu.

Central Park...pe ploaieUn lucru interesant, cu care eu nu m-am întîlnit defel prin muzeele europene este free entry-ul, care, aici, se practică vinerea între orele 16-20. 

Am ajuns acolo după un stat la o coadă substanțială dar  care se mișca mult mai repede decât ploaia. Eșarfa mea de in colorată și bine înmuiată, pusă peste hanoracul alb, oversized, pe care Florina îl detesta amarnic, mi-a creat niște printuri  cu tentă decolorată pe umeri. Laolaltă cu biletul autocolant lipit pe inimă rămas de la Met, eram o arătare foarte demnă de Manhattan și de Moma.  Dau aceste detalii pentru că veți vedea ce a urmat after și contextul e de film cu Mr. Bean.

Impresiile din muzeu sunt greu de de scris. Nici nu o voi face. Întoarsă în țară, când mă antrenam cu Diana pentru Memodrom, m-a întrebat ce m-a făcut vreodată să fiu mândră că sunt româncă. I-am răspuns, la fel cum vă spun și vouă, aici:

Brâncuși la MoMa.

Muzeul este impresionant și nu e vorba doar despre picturi. Te izbește o atmosferă aparte de civilizație și lucruri bine făcute și temeinic gîndite. Nu puteam să nu sesizez și exterioarele văzute din muzeu.

edit

Este acest mix arhitectural aparte, care-mi amintește de La Defense, văzut la Paris în anii studenției,  zonă pe care parizienii clasici nu păreau să o îndrăgească. De fapt, cred că  acest amestec, cumva, postmodernist face orașul special. Noi suntem obișnuiți să avem păreri clare despre ce trebuie și despre ce nu trebuie, despre ce se potrivește și despre ce nu se potrivește…la locuri, la oameni. Toate scapă definițiilor, etichetărilor și regulilor. Aici începe creativitatea. Într-o biserică dezafectată și nefolosită un magazin, de pildă. Cineva are o idee și se folosește de ea. Deștept, aș spune.

20160517_145721

De la MoMa, către seară, ne preia Florina care ieșise de la job și avea în minte ceva. Mereu avea și noi fără să știm, mereu aveam de gînd neintenționat, să-i dejucăm planurile, fiecare călare pe-o idee fixă. Ea cîștiga mereu și  apoi rămîneam mute de uimire și surpriză. Evident, văzîndu-mi hanoracul sus-numit îmi aruncă o privire ca la o insectă deranjantă și-mi aruncă ceva de genul că altceva nu am avut de îmbrăcat. Nu, că mi-e frig, răspund eu.

Ajungem pe Fifth Av. înapoi și brusc, într-un loc pe care, acum nu-l pot țintui în memorie, ne oprim.  Era undeva, în apropiere de Saks, pentru că acolo am poposit apoi. Ea scoate dintr-o punguță, trei pahare de caffe-latte, o sticlă de șampanie și începe veselia. Era trecut de miezul nopții în România și era ziua mea. Am rămas perplexă. Pe alt continent cu emoțiile adaptării și impresii peste impresii, nu cuplasem. Îmi trîntește în brațe o pungă cu cadoul, din care nu puteau, evident, lipsi pantofii, argintii, din piele moale ca o mănușă pe care i-am și purtat a doua zi la brunch-ul brazilian. Nebunia continuă în rîsete și veselie, poante și lookul meu de looser plouat în Manhattan ajuns, taman în Saks, la testare de make-up și de produse.

Inside SAkS

DSCN1677

Ne plimbăm și ne plimbăm cu ghidul nostru  new-yorkez autentic după noi. Cînd am simțit că ne lasă genunchii și puterile, plus doza de umezeală din oase, ne-am oprit la un ceai în Starbucks. Acolo și pentru că e wi-fi free. Voiam să știm ce-i pe acasă.

Brunch-ul brazilian de a doua zi va fi inclus  în alte postări cu food and friends. Nu vă speriați prea tare, căci pe Diva, de azi înainte postările nu vor fi exclusiv cu NYC. Vor fi pastiluțe și subiecte de interes curent. Rămîneți cu bine în compania imaginilor.  🙂

Rockfeller CenterTimes SquareGrand Central