Da, probabil că e necesar să sufăr limitări exterioare, ca să ajung să mai postez pe blog. Dacă, subit, nu aş fi rămas fără curent la atelier, în seara aceasta,probabil că nu aş fi făcut nici o postare azi.
Cu toate acestea, am în pregătire, pe lângă postarea de azi, trei alte postări, zic eu, interesante.
Am rămas datoare cu o postare despre istoria costumului alpin, vreau să fac un mic rezumat al Serii Designerilor de la Satu-Mare, ce a avut loc în data de 14 noiembrie, şi nu în ultimul rând un articol despre naturaleţe versus contrafacere prin imagine, una din obsesiile mele care preocupă, firesc,şi alte publicaţii într-un trend previzibil şi binevenit.
Acum, însă voi povesti puţin despre Toamna Rochiei Calendar, căci după epuizarea efectivă a momentului, cu mici excepţii, am cam stat ascunsă. Am aşteptat să mi se aşeze şi mie, impresiile.
De data asta, am resimţit pe deplin dificultatea proiectului şi nu pot să sper, decât că nu m-am înecat ca ţiganul la mal. E bună doza de entuziasm proprie oricărui început, care contrabalansează fericit  dificultăţile de pe parcurs şi un soi de oboseală pe final.
În seara prezentării, după băuta aferentă cu prietenii şi colaboratorii, veneam spre casă, zâmbind. Lumea,în centrul Clujului, protesta între cele două tururi de scrutin. M-am întâlnit cu un fost coleg şi am schimbat câteva vorbe, în care, eu, sub impresia a ceea ce tocmai se încheiase povestisem vag şi succint că tocmai am terminat cu un proiect complicat. Iar el mă întreabă de ce l am făcut. I-am explicat că era parte practică din lucrarea mea de doctorat încheiată cu peste un an înainte, chestie care nu-i pe deplin adevărată. Atunci se născuse ideea, doar că mi-am dorit mult ca ideea iniţială să fie declinată în veşminte reale…nu ştiu de ce am făcut proiectul ăsta…dacă e să răspund obiectiv chiar nu ştiu. Cred că era pur şi simplu în mine şi trebuia să iasă la lumină.
Toamna a plăcut multora, şi mulţi sunt cei care m-au citit ca demers de design mai mult acolo, decât în concretizările celorlalte  anotimpuri.
N-am avut un an uşor, eu şi Rochia-Calendar, dar ce pot spune, cu certitudine, este că sunt recunoscătoare pentru tot şi că mulţumesc. Orice fel de drum,sau trecere este importantă…nu, neapărat pentru vânzări, imagine, notorietate. E important, în primul rând pentru bildungsromanul tău, iar dacă necunoscutele au fost aşezate corespunzător în ecuaţie, apar şi cele menţionate anterior. Da, iată cum, matematica şi literatura contează la fel de mult ca în liceu.
Toamna mea e colorată şi aşa se şi vede în pozele frumoase ale Crinei, aşa încât,o să vă las,acum cu ele. Mulţumesc tuturor pentru tot. 🙂

Euromodels prin Lili Mihacea
Încălţăminte: Bb-up
Make-up Ioana Teban
Hair-styling: Angela Benke
Foto: Crina Prida