Ideea acestei piese mi-a venit brusc, odată când mergeam spre atelier.
 Era în vara acestui an. Mergeam cu căștile pe urechi și gândeam.
Gândeam la momente, ale mele, ale altora, importante din viață, fericite sau nefericite…ah, iar sunt ori prea serioasă ori prea sentimentală…mi s-a spus asta și mi s-a părut că sună a reproș- eu cred că sunt doar umană.
Vorbeam, aici,  mai demult,  despre rochii care punctează stări sau  stările se reflectă în rochii. S-a întâmplat că s-au legat cu ce vroiam ca parte de imagine pentru teza mea de doctorat, acum pe final.( uraaa!)
Am gândit astfel o piesă simplă, basic, în alb și negru, ca un calendar…foile, straturile albe, se dau peste cap, frumos, ca să trecem peste anotimpuri și sezoane.  Nu se schimbă nimic cu adevărat, de fapt, doar trece timpul. Rochia trece femeia din iarnă spre vară și veșmântul e același…ca în hainele cele noi ale împăratului, my favourite tale ever.
Ea ajunge în pragul anului următor îmbrăcată din alb în negru, de fapt nu e nici prea îmbrăcată cum nu sunt nici copacii iarna. Asta e ideea.
Cel mai mișto a fost când se făcea shootingul, într-o casă în construcție și-n momentul când am coborât treptele cu Crina, muncitorii văzând-o pe Eliza cea frumoasă cu layerul aferent lunii decembrie, au zis ” Uite mă că a venit Crăciunul! ”. That’s it, mi-am zis atunci….se prinde lumea și asta era și ideea.
Urmează colecție purtabilă pe această temă. 🙂
Fără de Crina, nimic nu ar fi fost posibil. Mulțumesc…și frumoasei Eliza care are încredere în noi.

 Proiectul a fost posibil și a prins viață datorită:
 foto: Crina Prida
model: Eliza Ancău
make-up: Doina Bucșa, salon Doina, Cluj Napoca
 Mulțumesc pentru tot 🙂