IMAGINI pe PÂINE

Pregătesc în minte, demult această postare.
 Mă obsedează de ceva timp ideea consumului de imagine al zilelor actuale, mult mai accentuat decât al subiectelor ce fac obiectul acestor imagini :D.
 Nu mă voi lansa în dezbateri ce nu-și au rostul pentru că eu sunt un mic furnizor de subiecte demne sau nu, de-a face obiectul unor imagini.
Produsele, obiectele vestimentare, veșmintele ( vorbesc strict de fashion, acum) sunt pretextul imaginilor de modă. Cum  s-a ajuns la inflația imagistică de fashion,  presupun că știm cam toți care citim blogurile specifice; de la desene detaliate publicate,  odinioară,  în jurnale de modă și care aveau  scopul bine definit de a face reclamă producătorilor și veșmintelor,  la fotografia de modă,  care a progresat,  atît tehnologic cât și conceptual,  de la primii pași făcuți de revista Vogue la începutul secolului și până în actuala eră digitală.
Revistele de modă sugerau, inițial, celor mai puțin cunoscătoare, care este linia în vogă și prin intermediul imaginilor ilustrau perfect acele tendințe ( anii de după al doilea război mondial) – erau un fel de rețetar cu care nu aveai cum să dai greș. Mai apoi imaginile fashion au ajuns să funcționeze ca un fel de surogat-iluzie pentru ceea ce se presupunea că și-ar dori fiecare femeie să ajungă. Concepte de glamourous, divă, vedetă și orice alt sinonim v-ar veni în minte au început să fie vehiculate și întrebuințate pentru marea masă de femei anonime care nu aveau cum altfel, să acceadă la un statut privilegiat decât prin intermediul visării iluzorii, apanaj de altfel și al televiziunii.

Nu vă mințiți că nu e așa, o recunosc eu, care în anii 97-98 cu un copil mic de un an și la apogeul unor frustrări de ordin profesional, când am atins în decembrie 1997 prima ediție românească a revistei ”Elle” m-am simțit în al nouălea cer fashionistic.
Revistele de modă funcționau ca un fel de oglindă cu un singur sens, reflexia nu era a ta, neapărat dar tu credeai cu tărie că da. La fel fac astăzi, atât ele, cât și blogurile de modă. Multiplicarea este enormă și te face să mănînci pe nemestecate, imagine după imagine după imagine.

Selecția imaginilor consumate se face destul de dificil la rîndul ei, pentru că în acest proces contează mulți factori,  dintre care esențial este cel al unei minime educații estetice. Sub ”culcușul” călduț al unui brand cum este la ora actuală, revista Vogue se găsesc și imagini care dau perfect în kitsch, după cum voi exemplifica în imaginile de mai jos.

  Ce se mai poate face într-o lume saturată de imagini decât îngroșarea până la grotesc a unor caractere?  Multe dintre editorialele de modă din diverse publicații prezintă modelele în posturi total nefirești, în contexte supralicitate sau chiar sinistre. Am fost și sunt o mare consumatoare de imagine de fashion, sunt perfect conștientă de iluzia pe care o creează, e o convenție, până la urmă ca-n toate artele spectacolului în care ne prindem hipnotic în dorința noastră de altceva, de ireal, de tărâmuri neumblate. Singura problemă pare să fie în pierderea acelei minime doze de credibilitate și de autentic atât de necesară. Imaginați-vă un film polițist cu un scenariu prost, greu credibil- sesizezi făcătura de la o poștă; este exact același tip de exercițiu rațional și logic care trebuie să opereze și aici.

Ce n-ați înțeles fetelor?  Modelele din imagine au pierit în diverse cataclisme îmbrăcate și machiate superfancy ca să putem proiecta acolo o imagine …a voastră.
Cum am putea să ne proiectăm sinele în fotografii cum veți vedea mai jos? E ca și cum aș parazita pe cineva care nu are nevoie de asta, își ajunge sieși: râde sau e calm, satisfăcut, împlinit.
E ca și cum aș parazita pe cineva care gândește în locul meu.

În categoria celor supralicitate intră și următoarele imagini: mi-ar plăcea să faceți exercițiul decriptării sensurilor singuri.

Desigur că moda are acest aspect teatral indiscutabil, desigur că înveșmântându-ne se presupune că jucăm un rol – pledoaria mea este ca în reclama cu ”pentru o viață sănătoasă evitați consumul excesiv de sare, zahăr și grăsimi”.
Mai există apoi dincolo de imaginile acestea, realitatea,  în care fetele acestea, mergând absolut normal pe stradă și fără haloul strălucitor dat de industria din spatele fotografiilor nu v-ar face neapărat să întoarceți capul după ele. Și situația se poate inversa oricând.
Închei cu niște poze superbe vintage Vogue …for old time’s sake…când nu exista Photoshop să repare și să netezească erori- de fizic sau tehnice…sau chiar de psihic, why not?
sursa imagini: http://www.fashiontography.net/
                        http://pinterest.com/
 

Previous

Renewal

Next

O parte din mine

1 Comment

  1. Unele lucruri sunt cu mult duse la extrem 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© Diva și Divanul &2018