Cruciadă împotriva prostului gust

Mărturisesc că postarea aceasta o am în minte de multă vreme. Agasată vizual de  imaginile  promovate de multiplele ateliere de creație/designs/autor/unicate, mai mult sau mai puțin stăpâne pe situație și pe cunoașterea a ceea ce reprezintă designul vestimentar sau creația de modă, ca să folosesc și un alt termen mai vintage, am decis să vorbesc despre asta, în deplinătatea facultăților mele mintale și perfect asumat.
Textul ce va explicita câteva noțiuni de bază, va fi într-un contrast evident cu imaginile alese, spicuite de pe internet-zeul nostru actual, cum mai îmi place mie să- l numesc. Nu voi da nume pentru că nu țin să fac rău nimănui- nu e specialitatea mea de bază, contrar unor opinii recente.
 Cu mici excepții ”creațiile” pe care le veți vedea aici sunt realizările unor oameni care au- sau declară că- au absolvit o școală de profil,ceea ce poate fi plauzibil dar înseamnă că ceva n-a mers… sau a intervenit după absolvire deprofesionalizarea, rutina, colarea pe gustul unui public dubios, diverse interferențe nefericite care dau naștere unor chestiuni absolut odioase din punct de vedere estetic.
Pentru început țin să precizez că activitatea de design/creație/proiectare implică pe lîngă ideea mai mult sau mai puțin originală, o sumă de alte aspecte, dintre care esențiale sunt tehnica, adică modul cum sunt croite, asamblate și finisate piesele,  asocierile de materialități  și  combinațiile cromatice, dozajul detaliilor voit ”prețioase”. Schița de la care se pleacă este doar atât- o schiță și nimic mai mult, care nu va îmbrăca cu adevărat pe nimeni. Traducerea schiței într-un veșmânt este dătătoare de multe bătăi de cap.
Deja parcă aud vocile colegilor mei de breaslă, aceia care ne validăm reciproc ca profesioniști, spunându-mi că nu are rost această poveste pentru că inițiativa poate fi sterilă în contextul unui gust execrabil generalizat- eu cred, că trebuie spus asta mereu pentru că noi, ca designeri, trăitori în Românica am vrea să avem un public cumpărător adecvat- dar se pune aceiași eternă problemă a autencității și a inautencității demersurilor unora sau altora.
Modelele furnizate, și mă refer acum la persoanele îmbrăcate de unii dintre designeri români sunt la rândul lor hilare sau precare și nu-i  validează, de multe ori ca valoare profesională. Există. sigur și excepții.
Nu la toate imaginile voi detalia ce e eronat. Cum spuneam, la un moment dat, diferența între sesizarea armoniei și dizarmoniei există aprioric în orice ochi – vezi ceva ce îți place dar nu poți explica de ce- peste asta se suprapune cunoașterea care îți dă dreptul să susții argumentat de ce da și de ce nu.
Să începem deci:

Rochia nu ar fi urâtă dacă nu ar avea probleme de cusut și croit la răscroiturile brațelor

 Mai pune pe mine ceva,  că mă simt cam golașă ,din cauza spatelui prea sexy aș vrea mai multe floricele și împletituri pe cât a mai rămas din rochie…o să mi iau brățărele și cerceluși ”turcoaz” și săndăluțe negre….

Rochia nu ar fi urîtă dar e al naibii de prost cusută-femei…uitați-vă pe ce dați banii!

 Cusături proaste, materialități cheep

 The same here: eternul pluș elastic, mulăcios și ieftin, cusut ca naiba, asocierea de materiale ieftine, detaliu hilar de cute la nivelul gulerului=maxima originalitate

 Mary Poppins în varianta câmpenească- piesa e în colecție cu cele două de mai sus- nici un link între ele, facturi diferite de tratare, haine de zi amestecate cu haine de gală, pluș cu stambă înflorată și mai urmează surpriza cu fundițe albe- e din aceiași colecție…piesa în sine are proporții nicicum, mă refer la lungime și la guler; m-aș duce cu ea la biserica mormonă dacă m-ar lăsa așa și dacă aș fi lobotomizată…

Mai contează și unde anume zvârlim o fundă și pe ce…detaliu supralicitat din punctul meu de vedere, omiprezenta fundă, reminiscența Lolitei perimate și nicicând maturizate.

 O Dios! speachless…din față liceu, din spate muzeu…dacă-ți crește o cocoașă după etapa Lolita, ești salvată cu outfitul ăsta, combinație urâtă de materiale cromatic și ca textură.


Aici sunt total neputincioasă, orice cuvânt sau noțiune mi-a disparut din minte și de pe buze.

 Fundițele albe pe spatele gol, detaliu virginal pentru o culoare perversă, sau mixul ideal între ce ești și ce-ai vrea să fii

 Proporții foarte urâte(lungime piese si supradimensionare mâneci raportate la întreg) suprafețe tratate, cică sculptural…la fustă ce să mai facem, hai să-i mai punem un volan.

 Nu mai am iar, cuvinte, dacă n-ar fi spatele gol și fundicul bombat așa bine, mai că aș trece cu vederea cusătura laterală odioasă…și dantela, care face toate paralele.

Pur și simplu urât. Rețeaua aia albă peste voal amplasată nefericit, ca lungime și detaliu voit să dea personalitate, mai bine fără rochie sub, că mai facem o poveste…aia cu nici călare, nici pe jos, nici îmbrăcată nici dezbrăcată.

 M-a lovit hepatita cu strassuri cu tot. Se tratează sau e incurabila?

Asociere absolut nefericită de materialități și de culori.

 No comment.

 Dacă ar ști bădița ce ochi are morărița, poate i-ar vedea tot focul…și bla, bla! Nimic cu nimic, urât ca naiba și ca toată familia ei…sau lui?

 Mai visăm la Bollywood…femei frumoase blonde ne populează (în paiete și puf  fffff ) visele de femme fatale care amestecă în tocănița cotidiană.

 Morărița în outfit de zi…de mall, dragă, ce n-ai înțeles?

 Blue, strange colour blue dar așa îmi dă o stare de blue – dantela pare ieftină, umerii rochiei atârnă nefericit, lungimea de mormonă nedeclarată încă…

 Rochița ”movă” are trenă…leitmotivul preferat de neștiutori într-ale designului.
 Vă previn că urmează o serie la care aveți nevoie de un pahar de apă și de un loc stabil pe care să stați. Las imaginile să vorbească. Orice aș face în plus e prea mult deja.

Să nu știi nimic ci doar să te visezi designer, că e trendy și dă bine în CV și să deții nonșalanța sau tupeul surogat pentru cunoașterea a ceea ce inseamnă fashion astăzi, e cel mai grav. Să știi să tragi la mașină, nu înseamnă că faci design, să știi să desenezi și să concepi o ținută/colecție nu înseamnă că va arăta bine la final.Să știi să le faci pe toate, nu înseamnă să lași niște neavenite de pe la nunți să- ți compromită imaginea, dacă ții la ea.
Imaginea ta de PROFESIONIST înseamnă tot acest tot…și mai dau un citat din Historical Dictionary of Fashion Industry pe care l-am mai dat deunăzi, pe undeva..
APPAREL DESIGNER. The title and function of a person employed
by an apparel manufacturer who is responsible for studying the
needs of specific customer segments (via market research), analyzing
appropriate fashion trends, creating design concepts and sketches, selecting
the fabrics, and overseeing all aspects of garment design. This
employee manages a design room team comprised of an assistant
designer, associate designer, patternmaker, and samplemaker.
Designers must possess good illustration abilities and detailed flatsketching
skills, as well as a strong technical knowledge of draping,
patternmaking, garment construction, and fitting. In the twenty-first
century and beyond, apparel designers also need computer skills to
proficiently supervise the operators of CAD, bodyscanning, and
other computer-assisted design tools in both their own groups and
retail organizations.”

Cred că imaginea asta spune tot pentru final. Dacă nu spune tot, răspund la orice întrebare ați avea!

Previous

Nu mor caii când vor câinii!

Next

Profesioniștii

6 Comments

  1. Chiar si fara un ochi avizat se pot vedea grosolaniile si proasta inspiratie, asta sa nu ne exprimam mai dur.

  2. 🙂 Sunt haine luate de pe paginile unora care își zic designeri…ai perfectă dreptate Silviu…da oare femeile alea de dau bani pe ele de ce nu le văd ca atare?

  3. Ovidiu Sorin Rusu

    Nediscutand calitatea "creatiilor" vestimentare, ma opresc, sau mai bine zis, m-a stopat calitatea fotografiilor. Pai daca fratele creatorar avea pretentii de la el si produsul lui, mi s-ar parea normal sa scoata niste banuti din buzunar si sa plateasca un fotograf care sa mai treaca cumva prin Photoshop rodul muncii, asta daca nu e in stare sa aiba calitate din aparat. Ma uitam la fotografiile "moraritei" care are ochii unui soarece de laborator. Sau, in fata Domnitei cu rochie galben-aurie cu flori si palarie, si-a deschis cineva paltonul ? Mi se pare prea romaneasca ideea "creatorului" de a face economie la material si calitate, sperand un castig si un succes nebun pe piata.
    Pe cand, Calina, o poveste despre calitatea imaginii de produs ?

  4. Ovi

    Daca au o diploma in design nu inseamna ca sunt si designeri :))

  5. Ovi…perfectly right-de la diplomă, care se obține, astăzi, relativ ușor până la calitate și profesionalism e cale lungăăăă de tot 🙂

  6. Ovidiu Sorin, îți dau perfectă dreptate. Consider, după cum spuneam și în postare, undeva, că un om care respectă și își respectă imaginea de profesionist va controla cum aceasta îi circulă public, prin asta se subînțelege exact ceea ce spuneai și tu. O postare despre calitatea imaginii de produs la modul acesta generalizant, voi face poate, cândva, curând. Ideea de bază de la care am plecat era aceea de a face o demonstrație, ce-i drept supralicitată, din punctul de vedere al propunerilor vestimentare și a calității imaginii care să dea de gândit- altminteri, indirect, consider că blogul acesta, al meu este unul care prin colaborarea mea cu Crina Prida, tocmai despre o calitate a imaginii de produs, vorbește. 🙂 Mersi mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© Diva și Divanul &2018